Concert în memoria unui înger de Éric-Emmanuel Schmitt

30 aprilie 2016

Într-un cătun idilic din Franţa, o respectabilă doamnă în vârstă pe care justiţia a exonerat-o de orice vină este pe punctul de a-şi mărturisi vina. În mijlocul oceanului, un marinar taciturn află că şi-a pierdut o fiică. Telegrama cea crudă nu îi spune însă care din cele patru. Destinele a doi tineri muzicieni sunt frânte de o crimă. Se va folosi prima doamnă a Franţei de un secret abominabil pentru a se răzbuna pe cel care nu o mai iubeşte? Fiecare dintre protagoniştii celor patru nuvele ajunge, într-o situaţie-limită, să-şi cunoască faţa cea mai întunecată.

Concert în memoria unui înger, este cea de-a patra carte a autorului Éric-Emmanuel Schmitt pe care o citesc anul acesta după Oscar şi Tanti Roz, Elixirul dragostei şi Otrava iubirii şi presimt că nu va fi nici ultima pentru că îmi doresc să citesc toate cărţile autorului din mai multe motive. Cele patru cărţi au subiecte total diferite dar un punct central, din ceea ce mi-am putut da seama, extrem de puternic: moartea. Ceea ce vrea să evidenţieze autorul în Concert în memoria unui înger este modul în care moartea influenţează relaţiile dintre oameni pentru că în toate cele patru nuvele ale romanului cineva sau ceva moare. Fie că vorbim despre credinţa, siguranţă de a fi un părinte bun, prietenia, bunătatea, răutatea, repulsia ori ura.

„Sunetele concertului « în memoria unui înger » se înălţau printre copaci pentru a se alătura cerului, cetii tropicale, trilurilor de păsări, norilor pufoşi. Axel nu interpreta bucata muzicală, o trăia ; inventă melodia ; schimbă stările sufleteşti, accelerările, încetinirile de ritm îi aparţineau, antrenând orchestra cu ele, creând, de la o secundă la alta, un cânt modelat de degetele sale pentru a exprima gândirea. Vioara se transformă într-o voce, o voce care tânguieşte, ezită, îşi recăpăta fermitatea, se încordează.”

Dacă analizez ceea ce am citit, până în prezent, din opera lui Schmitt, această carte este cea care mi-a plăcut cel mai mult, cea care m-a făcut să mă revolt cel mai tare, în care m-am transpus, pe care am iubit-o şi am detestat-o la o fila distanta, din care mi-am dorit să salvez personaje şi în care mi-am dorit să scutur fiinţe ca să le readuc la suprafaţă. Este şi cartea care mi-a plăcut cel mai mult, dintre cele citite anul acesta, pentru fantastică analiză a fiinţei umane cu temerile, ignoranta, răutatea, bunătatea, stăpânirea de sine, pierderea controlului, recunoaşterea şi întrebările care îl macină. Autorul este un fantastic şi fin observator al spiritului uman. De asemenea este cel care are grijă că, dacă îşi omoară personajele, să o facă cu grijă, având o învăţătură în spatele „crimei”, fie pentru cititor, celelalte personaje sau ambii.

Nuvela este un roman epurat, un roman redus la esenţial. Acest gen literar nu iartă trădarea.” Sunt cuvintele autorului, exprimate în „Jurnal de scriitură”, jurnal care închide acest volum emoţionant cu explicaţia „Mi-am făcut un obicei să includ în a doua ediţie a cărţilor mele jurnalul de scriitura care le-a însoţit şi am descoperit că cititorii îi apreciau conţinutul. Pentru prima oară adaug aceste pagini primei ediţii. Este vorba despre fragmente referitoare la cartea pe care tocmai o scriam.

Memoria unui înger, în mesajul lui Schmitt îl reprezintă Sfânta Rita, cea hăruită intru devoţiune drept “Sfânta imposibilităţilor”, cea care reîntoarce miraculos “greşiţii” pe drumul bun, salvându-i de pe buza prăpăstiei morale. Pentru că, de fapt, despre această reîntoarcere este acest roman. Fiecare nuvela îi învaţă pe protagonişti să fie umani, să se ierte, să încheie lupta interioară intre bine şi rău şi să poată proclama că învingător pentru că omul este produsul a ceea ce hrăneşte de-a lungul vieţii. Desigur, omul este şi produsul societăţii şi aceasta are puternice influenţe asupra lui iar dacă psihicul uman nu este destul de puternic, omul poate alege căi diferite de a-şi trăi viaţa.

“Când devenim cei care trebuie să fim? În tinerețe sau mai târziu? În adolescență suntem în mare măsură creați, în ciuda temperamentului și a inteligenței, de educație, de mediu, de părinți; adulți, ne creăm pe noi înșine prin alegerile pe care le facem”.

Volumul naşte întrebări pentru fiecare în parte pentru că fiecare dintre noi ne-am lovit de întrebarea „Oamenii se schimbă?” şi dacă se schimba „Ce presupune schimbarea?” pentru că, aparent, oamenii sunt produsul creşterii, autoeducării şi societăţii. Orice veriga slabă trebuie să se schimbe pentru a supravieţui într-o societate într-o continua mişcare, în veşnică schimbare şi nemulţumire. Şi aici ai două variante: Fie este un om ambiţios care doreşte să-şi depăşească condiţia şi să supravieţuiască, fie eşti un damnat. Modul în care omul ia aceste decizii este, însă, un mister şi tine de fiecare individ în parte.

„Ceea ce este esența intimă a condiției umane este faptul că trăim cu mai multe întrebări decât cu răspunsuri“

Recenzia a fost realizată datorită Librăriei Online Libris care, în urma colaborării , mi-a oferit  Concert în memoria unui înger. Mulţumesc, pentru oportunitatea de a citi această  carte care mi-a oferit o noua lecţie! Pe site-ul Libris, puteţi găsi cărţi online în engleză şi/sau română ce aparţin unor edituri cunoscute din diverse domenii.

  • Autor: Éric-Emmanuel Schmitt
  • Editura: Humanitas
  • Colectia: Seria de autor Eric-Emmanuel Schmitt
  • Anul apariţiei: 2016
  • Tip coperta: Broşata
  • Număr pagini: 216

Partajează asta:

Wrap Up

Concert în memoria unui înger

2 Comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.