Aproape îngeri de Sergiu Someşan
Psihologice , Recenzii / 13 ianuarie 2019

Aproape îngeri de Sergiu Someşan a fost cea de-a treia carte, după „Povestiri fantastice și SF„ și „Numărul fiarei” pe care am lecturat-o. La fel ca precedentele cărți, și aceasta este subțirică având 136 de pagini deci se citește ușor și este plăcută. Volumul în cauză cuprinde nu mai puțin de șapte texte scurte, având la bază povești individuale, care sunt o adevărată provocare pentru orice visător având în vedere că aceast volum face parte dintr-o serie de volume de proză fantastică pe care autorul ni le propune spre lecrutare. Cred că cel mai mult mă fascinează, de fiecare dată când îl recitesc pe Someșan, faptul că te transpune într-o lume magică, mistică, plină de evenimente și personaje din lumi de nepătruns și neatins dar lăsându-te cu sfaturi, gânduri și emoții cât se poate de reale. ”Incultura, sub formă ei cea mai agresivă, nu numai că năvăleşte violent, clipă de clipă, în viaţa noastră, dar mai este şi zgomotoasă şi viu colorată.” Acest volum este, în primul rând, perfect pentru a fi lecturat în pauza dintre două cărți grele, ca o metodă de relaxare, ca o provocare sau din curiozitatea de a descoperi stilul SF autohton . Este uşor de citit, nu necesită…

The Upside – Asistent de (ne)voie
Film , Recenzii / 8 ianuarie 2019

În primul rând, trebuie să știți faptul că filmul „The Upside – Asistent de (ne)voie” este bazat pe filmul francez „The Intouchables” și reprezintă o emoționantă comedie ce are la bază ciudata și neașteptata prietenie care se formează între un bărbat paraplegic înstărit și îngrijitorul său, un tânăr cu cazier judiciar. Într-ul fel ciudat, această poveste îmi amintește de cartea și filmul „Me before you”, exceptând partea romantică. Plusurile acestui film sunt actorii principali pe care nu poți să nu îi iubești dar și glumele, mult mai bune și mult mai subtile. Dezavantajul acestuia este faptul că nu a adus nicio îmbunătățire considerabilă în privința poveștii inițiale, cu excepția schimbării locațiilor în care se petrec poveștile și a glumelor amintite mai sus. Stereotipurile sunt la ele acasă, în ambele filme, prezentând un bărbat de culoare, fost condamnat, șomer în căutarea unui loc de muncă și un miliardar paralizat de la gât în jos care trebuie să își regăsească personalitatea, puterea de a zâmbi și a aprecia viața în ciuda deficienței sale. Bryan Cranston și Kevin Hart sunt de-a dreptul savurosi împreună, această fiind o certitudine. Totuși, oricât s-ar strădui să ne facă să zambim și să aducă bucurie în inimile personajelor pe…

0
10/10
Bunica mi-a zis să îți spun că îi pare rău de Friedrik Backman
Psihologice , Recenzii / 9 decembrie 2018

Bunica mi-a zis să îți spun că îi pare rău de Friedrik Backman este un roman cu personaje reale și atât de palpabile încât mulți dintre noi ne putem regăși pentru că spune povestea complicității dintre bunici și nepoții lor, în acest caz povestea Elsei și a bunicii ei. Cartea te macină, te doboară și te ridică într-un ritm care te năucește. În special pentru aceia dintre noi crescuți de bunici și „salvați” continuu zi de zi datorită înțelepciunii pe care aceștia ne-au insuflat-o, cartea este dureroasă și extrem de profundă. „Oamenii trebuie să își spună povești, Elsa. Altfel se sufocă.” Elsa este o fetiță de 7, aproape 8, ani care locuiește în același bloc cu bunica ei nonconformistă. Cred că acesta este principalul motiv pentru care am cumpărat această carte, pentru că pur și simplu mi s-a părut că spune o parte a poveșțîi mele și a bunicilor mei. Motivația este extrem de subiectivă însă multe dintre întâmplările regăsite în carte au aplicabilitate în memoria multora dintre noi. Bunica și Elsa sunt două suflete bătrâne dar care își mențin tinerețea și pofta de viață. Elsa este extrem de inteligentă și sarcastică, pe alocuri cu tente de neobrazare, pentru vârstă sa,…

1
10/10
Un băiat numit Crăciun de Matt Haig
Psihologice , Recenzii / 1 decembrie 2018

Un băiat numit Crăciun de Matt Haig este genul acela de carte pe care oricine ar trebui să o citească în preajma Crăciunului. Povestea este plină de  magie, întâmplări amuzante, munți de zăpadă, aventură, creaturi magice, reni și mai ales curaj și speranță. „O imposibilitate este o posibilitate pe care încă n-ai înțeles-o.” Nikolas este genul acela de copil sărac dar plin de speranță, cu o inimă incredibil de mare, o credință fantastică în bine și magie și un curaj pe care mulți dintre noi nu-l mai avem. Îți frange inima și te face să îți pui întrebări cu privire la ceea ce contează cu adevărat pentru tine. Are doar unsprezece ani dar o bunătate care te impresionează și te emoționează. Nu se plânge de situația materială, nu bate din picioare pentru că știe că tatăl sau nu își permite prea multe. Nu țipă pentru cum este sau pentru că nu a primit cadoul x sau y. Trăiește în inima pădurii, fiind destul de departe față de oraș, într-o casă foarte mică dar în care iubirea răzbate prin toate crăpăturile. Cu toate că este genul acela de copil cu care soarta a fost nedreaptă, neputând să își liniștească stomacul cu mese îmbelșugate, să plătească…

0
9.2/10
Fata dinainte de J. P. Delaney
Psihologice , Recenzii / 27 noiembrie 2018

Fata dinainte este un thriller psihologic care mi s-a părut un fel de combinație între Fata dispărută și 50 de umbre ale lui Grey. Mi se pare, cumva, că acest nou personaj masculin dominator, perfecționist și prosper apare în tot mai multe cărți și nu știu dacă sunt chiar un fan al său. Iubesc un thriller psihologic bun și când am văzut titlul cărții, m-am dus cu gândul la cel mai bun astfel de tip de roman pe care l-am citit, Fata dispărută.  “One of the strange things about grief is the way it ambushes you when you least expect it.”  În acest caz, Edward, un geniu în materie de inovațîi și perfecționare în domeniul arhitecturii și construirii de case ale viitorului este dominatorul prosper. Emma și mai apoi Jane sunt cele două femei în jurul cărora se învârte acțiunea acestui roman plin de adrenalină, mister, câteva clișee, reguli de aur care trebuie respectate și mai ales relația toxică a fiecăreia dintre cele două femei cu dominatorul Edward.   „De fapt, avea tot felul de probleme din cauza asta. Era aşa de prietenoasă încât bărbațîi simțeau întotdeauna că pot să o abordeze fără să fie refuzați.” Nu îi voi lua, totuși, lui Delaney meritul de a se fi dovedit extrem…

0
10/10
În ape adânci de Paula Hawkins
Polițiste , Psihologice , Recenzii / 26 octombrie 2018

În ape adânci de Paula Hawkins este cea de-a două carte a autoarei tradusă în română după Față din Tren, carte a cărui subiect a fost adaptat în filmul cu același nume. În primul rând vreau să menționez faptul că această a două carte a autoarei mi se pare mult mai bună decât precedentă. Stilul său este mult mai personal, modul în care jonglează cu personajele neesită mult mai multă atenție iar detaliile sunt mult mai greu de găsit decât înainte. „Beckford e un loc ciudat, plin de oameni bizari, cu un trecut de-a dreptul straniu. Chiar prin mijloc e străbătut de un râu, iar asta-i cea mai ciudată chestie din toate: parcă oriîncotro te-ai întoarce, oriîncotro te-ai îndrepta, nu știu cum se face, dar ajungi întotdeauna la râu.” Am ales ca acest roman să se regăsească atât în categoria cărţilor poliţiste cât şi în cea a cărţilor psihologice pentru că din viaţa fiecărui personaj afli detalii absolut cutremurătoare, adevăruri care se doreau îngropate dar şi intrigi care ies la suprafaţă după ani de reprimări şi în moduri brutale care duc la situaţîi tensionate. Paula Hawkins este cu adevărat un maestru păpușar care, deși destul de atentă cu personajele sale, reușește să pătrundă adânc…

0
7.4/10
A ta veșnic, Lara Jean de Jenny Han
Recenzii , Romantice / 23 octombrie 2018

Jenny Han, autoarea cărții Tuturor băietilor pe care i-am iubit si P.S. Te mai iubesc și-acum isi ia la revedere de la personajele sale in ultimul volum al seriei A ta veșnic, Lara Jean. Acestă ultimă carte continuă și încheie povestea Larei Jean și a lui Peter Kavinsky, exact din locul în care fusese lăsată  anunțând cea mai dificilă perioada din viață tinerilor adolescenți. Prezentându-ne o relație ceva mai închegată, însă destul de platonică și naivă, autoarea ne poartă cu pași grei spre finalul uneia dintre cele mai frumoase perioade ale vieții fiecăruia dintre noi, finalul liceului. Ambii protagoniști se află în ultimul an al liceului și se văd puși în situația specifică fiecărui cuplu care se formează în liceu, dorința fiecăruia de a rămâne împreună și de a studia la aceeași facultate. Vedem personaje mature dar și naive care nu realizează impactul pe care jocurile lor le au asupra familiilor și prietenilor. Uneori dorințele personale nu se aseamănă cu dorințele persoanei iubite dar oare distanță să fie un imbold pentru sentimente mai profunde sau sfârșitul unei povești de iubire îndrăgită de mulți cititori? „Atunci când inima și mintea îți spun lucruri diferite, de care dintre ele ar trebui să asculți?” Cartea este mult mai banală…

Aventurile lui Smallfoot
Film , Recenzii / 7 octombrie 2018

Seara trecută am urmărit lansarea în cinematograf a filmului de animatie Smallfoot care mi s-a părut a fi extrem de reușit din multe puncte de vedere. În primul rând, vocile personajelor sunt date de nume importante ale cinematografiei precum Channing Tatum (Migo), Danny DeVito (Dorgle), Common (Stonekeeper), Zendaya (Meechee) și alții. Apoi avem cântece, zâmbete, glume, ironii, satirizarea realităti sociale, expunerea importanței internetului și a ceea ce poate ajunge cineva datorită activității sale online, ignoranța unui trib din pricina relgiei sale, dorința de a învăța și a se educa, comic de situație și limbaj și multe alte elemente pe care le veți descoperi singuri. În România, filmul va avea premiera în data de 26 octombrie. În primă instanță avem un trib de oameni ai zăpezii, sau orice altă denumire vreți voi să atribuiți acestui tip de ființă, care trăiește în vârful unui munte, izolați de restul lumii despre care cred că nu există, înconjurați de nori și ducându-și existența zilnică în pace și armonie. Religia lor are la bază zeci de tăblițe din piatră pe care făuritorii ținutului și purtătorii pietrelor (Stonekeepers) le-au scris și îmbunătățit de-a lungul vremurilor pentru a fi siguri că rasa lor este protejată și departe de orice fel de…

Deadpool 2
Film , Recenzii / 16 mai 2018

Seara trecută am urmărit lansarea în cinematograf a celui de-al doilea film din seria Deadpool, acest recent erou, sau nu, al Universului Marvel pentru a cărui producţie Ryan Reynolds s-a luptat aproximativ 11 ani. Prima impresie este ca Deadpool 2 este un fel de Deadpool x 10. Adică este mult mai bun decât prima parte iar prima parte a fost incredibil de bună. Deadpool este un supererou cu propriul său set de reguli, în care nimeni nu este imun umorului său ciudat, inclusiv și mai ales el însuși. Deci, vine cu această continuare frenetică care este deschisă cu un comentariu al Boxofficeului original și se termină cu Wade Wilson care se confruntă cu noua sa poziţie în X-Man. Cei preocupaţi de faptul că premisa – mercenarul mutant Wade Wilson care distruge atât băieţii răi cât şi cel de-al patrulea zid, neîncetat şi cât mai ireverențios posibil – este menită să susţină un al doilea film nu trebuie să-şi facă griji. Dacă nu ai apreciat comedia primejdioasă a primei pelicule şi violenţa sângeroasă, probabil că nu vei găsi prea multă plăcere de această dată, dar dacă eşti gata pentru Deadpool 2, te va surprinde prin faptul că este mai distractiv decât…

A Quiet Place – Fără zgomot
Film , Recenzii / 4 aprilie 2018

Am urmărit, in cea de-a doua zi a lunii aprilie, avanpremiera filmului A Quiet Place – Fără zgomot, care va apărea în Anglia, în cinematografe, abia peste alte două zile. În România, cel mai probabil, va apărea undeva la mijlocul lunii aşa că m-am hotărât să dau un hint celor interesaţi de acest film. Filmul se adresează atât pasionaţilor de horror cât şi cinefililor, în general. Pentru că este mai mult decât un horror. Deşi este un film post-apocaliptic, mi-a readus aminte de multe cărţi istorice lecturate, cum ar fi cărţile ce au ca subiect cel de-Al Doilea Război Mondial. Copiii sunt centrul principal al acţiunii pentru că părinţii încearcă să-i menţină în siguranţă. Aici observăm o metamorfozare a copilului, maturizat timpuriu, care trebuie să renunţe la mediul sigur al copilăriei şi să înveţe ce înseamnă supravieţuirea dar şi tăcerea. Mama, interpretată de cunoscută actriţa din filmul The girl on the train, Emily Blunt, mi se pare a fi cel mai puternic dintre caracterele filmului pentru că trece printr-o pierdere, încearcă să-şi protejeze copiii şi noul născut chiar cu preţul vieţii. Înţelege ce înseamnă să fii stâlpul familiei alături de soţul care trebuie să asigure siguranţa, hrana şi apa familiei dar, în…