Cei șapte soți ai lui Evelyn Hugo de Taylor Jenkins Reid a fost adusă în România de către Editura Corint în colectia Leda Bazaar. Autoarea ne spune povestea unei actriţe din lumea Hollywood-ului trecut şi prezent, cu tot sacrificiul, compromisul, înălţarea şi decăderea omului care încearcă să îşi depăşească condiţia.
„Când ți se dă ocazia să-ți schimbi viața, fii gata să faci orice e necesar ca să realizezi schimbarea! Nu lumea ne oferă una sau alta, nu le luăm noi. Dacă e să înveți un lucru de la mine, atunci ăsta ar trebui să fie.”
Evelyn Hugo este o actriţă celebra în lumea Hollywood-ului care a învăţat de la o vârstă fragedă ce înseamnă compromisul, sacrificiul şi luptă pentru supravieţuire. Cubaneză, de origine, aceasta a încercat toată viaţa să scape din sărăcia lucie în care a fost crescută de părinţii săi, mai apoi de tata după ce mama i se prăpădeşte.
„Am făcut-o pentru că vreau să avansez cât de sus posibil în carieră. Am făcut-o pentru că vreau ca numele meu, cel pe care mi l-a dat tatăl meu, să apară scris cu litere mari și groase. Asta e șansa mea.„
Când, după ce a stat în umbra mulţi ani, aceasta decide să îşi scoată la licitaţie cele mai faimoase rochii, o revistă mondenă este contactată datorită faptului că au ca angajată o anume Monique Grant. Monique Grant este o tânără scriitoare şi bloggerita care are un stil de scris aparte şi care a atras atenţia comunităţilor online şi offline datorită subiectelor abordate şi perspectivelor prezentate. Articolul care îi atrage atenţia lui Hugo este cel despre autopsia asistată. Perspectiva lui Grant şi modul în care prezintă faptele şi informaţiile este ceva nou pentru societatea modernă.
„Nimeni nu-i doar victimă sau doar învingător. Toată lumea e undeva între. Oamenii care se tot distribuie într-unul dintre aceste roluri nu numai că se amăgesc, dar sunt și dureros de lipsiți de originalitate.„
Din cine ştie ce motiv, spre surprinderea tuturor, mai ales a lui Grant, Hugo decide că ea este cea care îi va scrie memoriile la sfârşitul câtorva zile de povestiri. Dacă nu vă identificaţi cu expresii precum „Scopul scuză mijloacele” sau „Totul este permis în dragoste şi război” să ştiţi că nici eu. Dar Evelin Hugo pare că şi-a desenat toată viaţa bazându-se pe astfel de zicale, nefiind nicio altă cale, prin care să ajungă acolo unde doreşte. Pentru că aşa trebuie să fie, fără argumente său întrebări.
,,Evelyn, tu nu ești în stare să renunți si nici n-o să fii vreodată. O să fie tragedia vieții mele că nu te pot iubi suficient cât să te fac a mea. Că nu poți fi iubită suficient cât să fii a oricui.”
E greu să empatizezi cu Hugo dacă nu ai trecut printr-o copilărie sau viaţa cu lipsuri majore şi sacrificii de care majoritatea oamenilor ar fi scârbiţi, oripilaţi sau dezgustaţi. Cumva am ajuns să o înţeleg şi să o judec pe actriţă pentru lisa dorinţei de a face lucrurile şi altfel. Pe tot parcursul cărţii am avut impresia că Hugo e pe autopilot. A încercat într-una să rezolve lucrurile în felul său, fără a realiza cât răneşte sau distruge în urma sa. Pierde cele mai importante fiinţe din viaţa sa din cauza orgoliului, laşităţii şi nevoii de a îşi depăşi condiţia umană. Abia la sfârşitul vieţii ajunge să se căiască şi să îşi dea seama că, poate, lucrurile ar trebui gestionate diferit. Mai are însă timp să facă pace cu trecutul său să mai rezolve ceva din ceea ce a stricat?
,,Fă-ți o favoare și învață s-apuci viața de ouă, drăguță! Nu te mai crampona atât de mutarea corectă, când mutarea inteligentă e atât de dureros de evidență!„
Am înţeles-o şi nu am înţeles-o pe actriţă. Mi-a părut rău de personaj, am displăcut-o uneori, am judecat-o în altele şi am fost complet oripilata de atitudinea şi acţiunile sale. Şi nu am fost singură pentru că şi Monique ajunge să aibă sentimente contradictorii pentru acest stâlp al cinematografiei mondiale. Mi să părut interesant faptul că cei şapte soţi ai lui Hugo au fost atât de diferiţi în caractere şi că fiecare a învăţat-o sau i-a luat ceva, mai bun sau mai rău. Impactul său asupra celor din jur este puternic, te ia pe sus şi nu întotdeauna te lasă în acelaşi loc sau întreg. Cumva ajungi să îi anticipezi mişcările şi ştii când şi ce va face cu ocazia următoare şi oricât ai striga la ea să se oprească, să încerce şi alte variante, e complet ignorantă când vine vorba de victime colaterale sau de cei care o iubesc.
,,Intimitatea însă are legătură cu adevărul. Atunci când îi poți spune cuiva adevărul, când i te poți arăta, când poți sta în fața acelei persoane, iar răspunsul său este : ,,Ești în siguranță cu mine”. Asta e intimitatea.”
Au fost momente când această carte mi-a fărâmat inima în mii de bucăţele, că o reconstruiască la loc doar ca să o transforme în praf de stele. Te macină, te aduce în pragul unei criza existenţiale şi te face să contemplezi la propria viaţă şi alegerile pe care le facem zilnic. Am găsit şi pasaje la care a trebuit să îmi dau ochii peste cap sau de la care să am serioase dubii dar toate acestea fac parte din farmecul lui Reid de a crea o poveste care poate să fie adevărată şi ficţionala în acelaşi timp.
„Nimeni nu merită nimic. E doar o chestiune care ține de cine e dispus să se ducă și să-și ia singur…
Cei șapte soți ai lui Evelyn Hugo de Taylor Jenkins Reid este un adevărat carusel de sentimente, întâmplări, poveşti de viaţă şi de moarte, sacrificii, compromisuri, alegeri şi distrugere. Este un amalgam de sentimente pline între două coperte care abia pot cuprinde toată lumea dintre file.
- Autor: Taylor Jenkins Reid
- Editura: Corint
- Categoria: Leda Bazaar
- Anul apariției: 2017
- Tip coperta: Broșată
- Nr. pagini: 448 pagini
No Comments