Moromeții (1955 – 1987)

De departe, secolul XX din istoria umanităţii reprezintă perioada căreia m-am dedicat cel mai mult, mărturie stând şi licenţa pe care mi-am ales-o la finalul a trei ani de studiere a istoriei, având ca tema comunismul românesc. Dacă ar trebui să aleg un film romanesc care să îmi fi plăcut şi din care, în opinia mea, reuşim să reţinem extrem de multe aspecte, aş alege, de departe, Moromeții. Filmul alb-negru românesc din 1987, regizat de Stere Gulea după volumul I al romanului Moromeții (1955) al lui Marin Preda. De fapt, mi-au plăcut ambele volume ale lui Marin Preda şi am reţinut extrem de multe detalii, interesante şi captivante, despre satul tradiţional românesc. Unii critici spun că se putea alege orice familie din orice sat romanesc de după primul Război Mondial şi acţiunea ar fi curs la fel. Moromete, însă, este genul de personaj atipic, inteligent nativ, deşi neşlefuit pe care toţi sătenii îl ascultă cu interes şi băgare de seamă. Având, puternic înrădăcinate, valorile şi tradiţiile romaneşti, este de înţeles cum lumea să se năruie odată cu necesitatea vinderii pământului, pe care abia îl primise după sfârşitul războiului, trădarea surorii sale care îi întoarce pe fii împotriva sa, răzvrătirea şi…