John Wick IV: Baba Yaga

În urmă cu câteva zile am vizionat, în premieră, partea a patra a seriei ce-l are în prim plan pe John Wick, interpretat de Keanu Reeves. John Wick IV: Baba Yaga este încă un film care te ţine în suspans, cu sufletul la gură şi are câteva replici care, cu siguranţă, te vor amuza.

În caz că nu ştiţi cine este Keanu Reeves, ai trăit într-un ananas pe fundul oceanului, este un fel de supererou în viaţa reală, doar că fără superputeri, costume sau un pseudonim. Acesta joacă rolul unui asasin, pensionat care este forţat să revină în branşa. În partea a patra, la fel ca în precedentul film, John Wick este, încă, excommunicado, aici începe filmul. Determinat să-şi recapete libertatea şi să păstreze, vie, amintirea soţiei pe care a pierdut-o, John Wick face tot ce-i stă în putinţă. Chiar riscând un deget.

Am fost extrem de încântată să îi revăd pe Laurence Fishburne (The King) şi pe Ian McShane (Winston) dar cel mai mult m-a bucurat să văd ultima interpretare a lui Lance Reddick cu calmul lui, raţionamentul, politeţea şi modul în care încă încearcă să medieze părţile. Acesta din urmă  încă-i rămâne fidel lui Winston şi Hotelului Continental din New York, unul dintre multele sedii în care afacerile se desfăşoară în „pace„.

Filmul păstrează structura originală în care Wick încearcă să îşi facă loc printre inamici şi să rămână în viaţă destul cât să poată încheia un acord cu „High table„, fostii lui angajatori. Dar asta pare uşor de zis şi greu de făcut atunci când întreaga lume este pe urmele tale, sperând să încaseze potul cel mare care le poate schimba viaţa. Stahelski dovedeşte, din nou, măiestrie în aranjarea secventelor corp la corp complicate şi cu mişcări neaşteptate.

După intrarea în conflict cu lumea mafiei mondiale şi lăsând un adevărat carnagiu în urma sa, nu cred că mai există vreo îndoială că Wick e capabil să meargă până în pânzele albe ca să îşi atingă scopul. De aici înainte vedem nu doar dorinţa de răzbunare dar şi dorinţa de a îngenunchia un sistem pe care, oricât te-ai strădui să îl părăseşti, îl simţi mereu pe urmele tale. Dar cât de mulţi dintre apropiaţii săi este dispus să sacrifice în lupta sa de eliberare de sub jugul trecutului?

Avem şi actori noi în distribuţie. Donnie Yen, incredibil de dibace cu arme, corp la corp sau ingeniozitatea sa în rolul unui asasin orb, Caine, (numele s-ar putea să nu se bucure de popularitate dar mie mi s-a părut un inside joke destul de bine ţintit) și Scott Adkins, care este îşi păstrează enormitatea în rolul lui Killa, un neamţ ucigaș de talie mare echipat cu dinți de aur care aduc o nouă savoare seriei.

Ştim că franciza John Wick tinde spre exagerare, grandomanie sau pur şi simplu momente în care te întrebi ce este real şi ce întrece legile fizicii. Dacă aţi văzut celelalte filme ştiţi că Wick tinde spre perfecţiune în ceea ce priveşte eliminarea oricui îi stă în cale. Dar câteva surpriza şi evenimente neaşteptate, chiar şi pentru el, constituie deliciul filmului iar fanii nu vor fi dezamăgiţi.

Ceea ce am remarcat şi continuă să mă bucure este faptul că au reuşit întotdeauna să marcheze faptul că oricine poate fi un asasin în umbră. Poate suna ciudat dar faptul că franciza aduce la suprafaţă diferite clase sociale precum oameni ai străzii, taximetrişti, doctori, bucătari sau oameni de rând mi se pare incredibil de actual. Această includere a tuturor claselor sociale, demonstrând că nu contează cine eşti în lume, oricine poate fi un asasin în umbră, mi se pare cât se poate de apropiată de realitate. Faptul că există o organizaţie mondială care controlează societatea poate duce cu gândul la o teorie a conspiraţiei dar care poate, oricând, să devină realitate.

Un alt detaliu, poate insignifiant, dar care continua să fie o temă recurentă în franciza John Wick, este calmul aparent al civililor. Doi oameni se împuşcă şi sângerează lângă tine sau poartă arme, mai mult sau mai puţin la vedere, iar cetăţenii îşi văd, liniştiţi, de viaţa lor. Asta se întâmpla pe străzi oricum dar într-un club din Berlin plin ochi de oameni care dansează şi par complet ignoranţi şi lipsiţi de teamă văzând ceea ce se întâmpla în jurul lor. Încă nu ştiu dacă lucrurile trebuie să decurgă aşa sau este mai uşor de urmărit fiecare scenă fără o panică a mulţimii. Sau poate, pur şi simplu, oamenii sunt atât de obişnuiţi de aceste întâmplări încât nu îi mai surprinde nimic.

Dar vă las pe voi să descoperiţi toate întâmplările odată cu lansarea oficială a filmului în România pe data de 31 Martie. Chiar sunt curioasă cât de mulţi aşteptaţi acest film. Pentru că dacă acesta se dovedeşte a fi ultimul film al francizei, Wick decide să o părăsească în stil mare. Vizionare plăcută la John Wick IV: Baba Yaga.