Top 10 cărţi lecturate în 2020

17 ianuarie 2021

Ştiu că vin târziu cu acest articol dar finalul lui 2020 nu m-a prins, deloc, în cea mai bună formă. Am reuşit, totuşi, să scap de noul virus şi sunt gata de mai multe lecturi fantastice în 2021. Top 10 cărţi lecturate în 2020 este acel articol imperios necesar înaintea unei liste de cărţi, musai, de lecturat în 2021. Şi nici măcar nu mi-ar fi greu să aleg, aţi crede, în condiţiile în care Goodreads m-a anunţat că am lecturat 52 de cărţi din cele 45 pe care mi le promisesem pentru anul trecut. Şi nu ştiu dacă am ales bine sau nu cărţile pe care le-am lecturat în anul ce a trecut, însă voi încerca să vorbesc, puţin, despre cărţile care mi-au intrat în suflet.

Nu va fi, neapărat, un top ci mai degrabă o listă cu zece cărţi pe care nu le-am putut lăsă din mâini în anul ce și-a luat rămas bun şi pe care le pot recomanda şi altora cu inima deschisă. Fără să mai ţin suspansul la cote incredibil de mari şi cu ideea de a nu face, de fapt, un top dar care, inevitabil, se va transforma în aşa ceva, acestea sunt cele mai bune 10 cărţi lecturate în anul 2020:

  • În primul rând, aici nu se află o carte ci o serie, pentru că mi-au plăcut, enorm, toate cărțile pe care le-am lecturat din seria „Harry Potter” de J. K. Rowling şi mă bucur că am reuşit să devorez toate cele şapte volume, într-un final, având în vedere că ultimele patru sunt destul de grosuţe. Întotdeauna am avut impresia că am pierdut ceva, că nu voi aprecia niciodată cărţile atât de mult pe cât aş fi făcut-o dacă le citeam în adolescenţă. M-am înşelat teribil şi mă bucur, enorm, că a fost aşa pentru că am devenit încă unul dintre milioanele de potterhead din lume.
  • Apoi, cartea cu care am început anul 2020 si care mi-a placut enorm si m-a facut sa îmi doresc sa citesc cât mai multe carti ale Agathei Christie, „Femeia din Orient Express” de Lindsay Jayne Ashford. Este o carte perfecta pentru fanii autoarei Agatha Christie iar faptul ca glasul lui Hercule Poirot o însoteste pe autoare peste tot în excursia exotica pe care o initiaza este un detaliu care mi-a placut enorm.
  • Când Dumnezeu era iepure” de Sarah Winman este genul de carte pe care o laşi greu din mâini şi, chiar şi atunci, cu inima îndoită şi dorinţa de a citi în continuare. Am plâns şi am râs pe parcursul acestei lecturi. Modul în care autoarea prezintă dinamica relaţiilor dintre oameni, familia şi relaţiile care se pot crea între persoane, la început străine, îţi mângâie inima.
  • O carte pe care am trăit-o şi vizual, deoarece am vizitat multe dintre zonele Londrei prezentate în carte, este „Râurile din Londra” de Ben Aaronovitch. Este prima carte din care protagonistul, deşi are puteri magice, încearcă să-şi folosească şi raţiunea pentru a înţelege cum funcţionează această nouă lume în care este aruncat după o discuţie cu o fantomă. Umorul englezesc şi poveştile spuse în cel mai captivant mod cu putinţă m-au făcut să vreau să descopăr cât mai multe despre ţara care m-a adoptat acum aproape patru ani.
  • Încă o săgeată răzleaţă a lui Cupidon” este, de departe, cartea care mi-a intrat în suflet cel mai tare anul trecut. M-am identificat atât de mult cu personajul principal al cărţii şi am învăţat o mulţime de lucruri de la ea încât nu pot să îmi dau seama cum nu mi-a ajuns în mâini mai devreme. Aceasta este una dintre acele cărţi YA care te prinde în mrejele sale şi care nu îţi mai dă drumul. Pur şi simplu o încântare pentru fiecare persoană care s-a simţit, măcar o dată în viaţă, că nefăcând parte din ceva concret sau rămânând în urma tuturor. Găsiţi recenzia cărţii aici.
  • The Ickabog” de J. K. Rowling este o carte dedicată copiilor dar cred că învăţăturile oferite de povestea în sine şi de personaje se adresează oricărei categorii de vârstă. Mi-a plăcut să citesc despre Regatul Cornucopia, descrierile sunt minunate, fascinant de detaliate şi te transpun în acele zone, fără doar şi poate. Faptul că personajele sunt prezentate, cu bune şi rele, ca şi cum ar fi privite prin ochii unui copil mi se pare minunat pentru că nu se regăseşte acea judecată a societăţii şi simplă gândire a unui copil în ceea ce priveşte binele şi răul. La fel că seria Harry Potter, o carte pentru toate vârstele.
  • Lumea reală poate fi înspăimântătoare şi ciudată şi poate nu îţi permite, întotdeauna, să fii cine vrei să fii. În „Eliza şi monştrii ei” de Francesca Zappia, vedem lupta persoanelor care suferă de anxietate şi depresie cu viaţa de zi cu zi. Uneori, mulţi dintre noi, ne întoarcem spre internet pentru a fi noi înşine. Eu am reuşit acest lucru creându-mi bloggurile şi vorbind despre pasiunile mele cu alţi pasionaţi ca şi mine. Cartea este fascinantă, bine structurata şi oferă un fel de inside spre a înţelege ce înseamnă lupta cu emoţiile şi sănătatea mintală.
  • Cred că anul acesta am citit mult mai mult cărţi care încearcă să explice sănătatea mintală şi am şi mai multe pe lista pentru anul viitor. O altă carte care are în prim plan o întreagă familie cu diferite tulburări mentale, prezentate prin fricile lor, cu care încearcă să supravieţuiască numindu-le „un blestem de familie” este minunata carte „O listă semidefinitivă a celor mai îngrozitoare coșmaruri” de Krystal Sutherland. Cum ar fi să-ţi priveşti cele mai înfricoşătoare şi terifiante temeri în ochi şi să reuşeşti să le depăşeşti? Cum ar fi ca în această călătorie să fii însoţit de un om minunat de carismatic şi căruia îi pasă de tine? Crezi că poţi să te înhami la cursa vieţii tale?
  • Am încheiat 2020 cu o carte care să îmi insufle acea senzaţie de sărbători, familie, prietenie şi frumos care mi-au lipsit. De aceea am citit cartea „Christmas Cakes and Mistletoe Nights” de Carole Matthews. Cartea m-a transpus în ceea ce pare viaţa de zi cu zi a unor personaje care pot fi, uşor, asemănate cu oamenii din jurul nostru. De asemenea, toate nefericirile, fricile şi nenorocirile care se întâmplă în prag de Crăciun sunt atât de realiste încât îţi dau impresia că trăieşti o viaţă de om normal. Căldura, iubirea, prietenia, relaţiile de familie odată pierdute şi regăsite, o nouă viaţă care e pe cale să apară şi iarnă grea din nordul Angliei sunt o reţetă fascinantă de adus aproape de inimă în perioada Crăciunului.
  • Nu puteam avea un an bun, în termenii lecturii, fără o carte de Musso. „Mâine„, de Guillaume Musso este o poveste care te aduce mai aproape de cei iubiţi, de oamenii de care eşti cel mai ataşat în viaţa de zi cu zi. Ca de fiecare dată, autorul abordează un subiect sensibil şi construieşte în jurul său o poveste emoţionantă despre supravieţuire, viaţă, determinare şi susţinere. Romanul este un thriller psihologic având o temă şi o scriitură nealterate, bine proporţionate şi desfăşurări pe două planuri ce ne sunt evidenţiate, treptat, spre finalul romanului. 

     

    Sunt curioasă să știu cum ar arată topul vostru, sau ce recomandări de cărți ați avea dintre cele citite de voi.

Partajează asta:

No Comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.