„O mare de lacrimi” de Ruta Sepetys nu este prima carte a autoarei pe care o lecturez, prima fiind „Printre tonuri cenuşii”. La fel ca prima carte a autoarei, aceasta spune povestea unui eveniment din cel de-al Doilea Razboi Mondial foarte putin cunoscut, chiar daca s-a soldat cu un numar impresionant de victime. Peste două milioane de oameni au fost evacuaţi cu succes, în anul 1945, în timpul Operaţiunii Hannibal. Evenimentul a reprezentat cea mai mare evacuare maritima, de soldaţi şi civili, din istoria modernă din calea trupelor sovietice. Printre evacuaţi s-au aflat lituanieni, letoni, estonieni, etnici germani, s.a. „Razboiul schimbase ordinea prioritatilor mele. Acum ma agatam mai mult de amintiri decat de viitor sau de lucruri materiale.” Wilhem Gustloff a fost numele uneia dintre vapoarele menite sa transporte pe cei evacuati. In data de 30 ianuarie 1945, din pacate, vaporul a fost atacat de un submarin sovietic, actiune ce a  provocat moartea a nu mai putin de doua mii de oameni care se aflau la bord. Atat de multe victime si totusi atat de putin cunoscuta, data de 30 ianuarie 1945 ramane data celei mai mari tragedii maritime a istoriei moderne. Cartea este povestită din patru perspective diferite, având…

„Dacă te-aş găsi” de Gayle Forman este continuarea romanului „Dacă aş rămâne” de Gayle Forman care continuă povestea Miei în aceeaşi manieră emoţionantă, imprevizibilă şi frumoasă. Dacă prima carte mi-a plăcut şi mi s-a părut bine lucrată, exceptând unele lacune ale caracterului Miei, cea de-a doua carte mi se pare genială, mult mai bună decât prima şi o evoluţie covârşitoare a autoarei Gayle Forman. Dacă prima carte vorbeşte despre sacrificii, dezamăgiri, decizi şi amintiri ce-a de-a doua carte pune accentul pe regăsire, pe sentimente, evoluţie şi, mai ales, pe Adam şi povestea din perspectiva sa. Acum se pune accent atât pe trecut cât şi pe prezent. „Aş face promisiunea aceea de încă o mie de ori şi aş pierde-o încă de o mie de ori, ca să o aud cântând, ca noaptea trecută, sau ca să o văd în lumina soarelui de dimineaţă. Sau chiar şi fără asta. Doar ca să ştiu că e undeva, acolo. În viaţă.” Romanul se reia la câţiva ani după trezirea Miei şi îi găsim pe cei doi protagonişti despărţiţi, plini de succes şi faimoşi dar în două domenii diferite. Adam este un star rock alături de trupa care l-a consacrat în timp ce Mia este…

Aproape îngeri de Sergiu Someşan a fost cea de-a treia carte, după „Povestiri fantastice și SF„ și „Numărul fiarei” pe care am lecturat-o. La fel ca precedentele cărți, și aceasta este subțirică având 136 de pagini deci se citește ușor și este plăcută. Volumul în cauză cuprinde nu mai puțin de șapte texte scurte, având la bază povești individuale, care sunt o adevărată provocare pentru orice visător având în vedere că aceast volum face parte dintr-o serie de volume de proză fantastică pe care autorul ni le propune spre lecrutare. Cred că cel mai mult mă fascinează, de fiecare dată când îl recitesc pe Someșan, faptul că te transpune într-o lume magică, mistică, plină de evenimente și personaje din lumi de nepătruns și neatins dar lăsându-te cu sfaturi, gânduri și emoții cât se poate de reale. ”Incultura, sub formă ei cea mai agresivă, nu numai că năvăleşte violent, clipă de clipă, în viaţa noastră, dar mai este şi zgomotoasă şi viu colorată.” Acest volum este, în primul rând, perfect pentru a fi lecturat în pauza dintre două cărți grele, ca o metodă de relaxare, ca o provocare sau din curiozitatea de a descoperi stilul SF autohton . Este uşor de citit, nu necesită…

Un băiat numit Crăciun de Matt Haig este genul acela de carte pe care oricine ar trebui să o citească în preajma Crăciunului. Povestea este plină de  magie, întâmplări amuzante, munți de zăpadă, aventură, creaturi magice, reni și mai ales curaj și speranță. „O imposibilitate este o posibilitate pe care încă n-ai înțeles-o.” Nikolas este genul acela de copil sărac dar plin de speranță, cu o inimă incredibil de mare, o credință fantastică în bine și magie și un curaj pe care mulți dintre noi nu-l mai avem. Îți frange inima și te face să îți pui întrebări cu privire la ceea ce contează cu adevărat pentru tine. Are doar unsprezece ani dar o bunătate care te impresionează și te emoționează. Nu se plânge de situația materială, nu bate din picioare pentru că știe că tatăl sau nu își permite prea multe. Nu țipă pentru cum este sau pentru că nu a primit cadoul x sau y. Trăiește în inima pădurii, fiind destul de departe față de oraș, într-o casă foarte mică dar în care iubirea răzbate prin toate crăpăturile. Cu toate că este genul acela de copil cu care soarta a fost nedreaptă, neputând să își liniștească stomacul cu mese îmbelșugate, să plătească…

Îmi pare rău, sunt așteptată… de Agnes Martin-Lugand este cea de-a treia carte a autoarei pe care o lecturez şi, cel puţin din punctul meu de vedere, este cea mai bine construită şi cartea la care, se observă, o mai multă activitate şi munca depuse pentru a ajunge la un final. Autoarea abordează un subiect cât se poate de real şi, mai ales, cât se poate de actual din viaţa oamenilor din societatea modernă. Auzim, tot mai des, vorbindu-se despre workaholici şi cum aceştia nu îşi mai fac timp pentru familie, prieteni sau orice altă activitate în afara celor legate, strict, de locul de muncă. În acest roman, totuşi, protagonista devine o astfel de împătimita din cauza unei întâmplări, în viaţa personală, care o aduce în pragul disperării, astfel încât este nevoită să se agaţe de ceva pentru a supravieţui sau pentru a-şi opri tumultul interior. Şi cum nimic nu se întâmplă fără să lase urme, Yaël devine din tânăra plină de viaţă, înconjurată de prieteni, politicoasă, atentă, plină de iubire, cu un simţ al umorului dezvoltat şi gata, oricând, să se întâlnească cu prietenii şi familia, o femeie introvertită, îngropată în muncă, neatentă la prieteni şi familie, insomniaca şi care…

30 de povestiri adevărate de Liliana Nicolae este o carte de reportaj apărută la Editura Casa de pariuri literare. Cartea cuprinde 30 de reportaje publicate în revista Dilema veche, dar și adaptări după reportaje sau documentare radio difuzate la Europa FM și Radio România Actualități. Dar asta nu se întâmplă din cauza lipsei de interes a publicului, ci din pricina lipsei de bani şi de investiţii într-o presă de calitate. 30 de povestiri adevărate de Liliana Nicolae ne poartă prin minunatul colţ de natură din inima Bucureştiului numit  Delta de la Văcărești, apoi aflam despre boala de care suferă cei mai mulţi romani, plicofobia sau obsesia facturilor pe care le primim prin poştă şi pe care suntem obligaţi să le achităm lunar, apoi cum occidentalii ne ajută bolnavii, persoanele cu deficienţe sau oazele de verdeaţă de are noi nu ne îngrijim, suntem părtaşi la învăţarea de limbi străine şi muzica de către cei aflaţi în spatele gratiilor, s.a. „Denisa îmi spune că unii nu ştiu să primească, alţii nu ştiu să dăruiască. E un circuit. Până la urmă, e greu să fim receptivi la ceea ce considerăm că nu merităm. Ni se pare că nu suntem suficient de buni ca să primim…

„Viaţa pe un peron„ este a doua carte care mi-a dat destul de mult mindfuck anul acesta. Credeam ca după „Apartamentul” de Hakan Biçakçi mi-am revenit şi voi reuşi să identific acele cărţi în care ficţiunea este utilizată din plin. Cumva, de această dată, Octavian Paler mi s-a părut că se joacă cu ficţiunea şi realitatea într-o balantă fragilă şi aflată, în permanenţă, într-un echilibru precar. Cartea de beletristica romaneasca este o operă valoroasă, destul de cunoscută. Octavian Paler, din câte am observat în ultimii ani, este un autor citat, în special în lumea Facebookului şi această carte este, cel mai probabil, cea mai cunoscută cartea a sa. În afară de „Caminante„ nu mai citisem nimic de Paler dar ştiam despre stilul său de scriere, de tip jurnal, în care acesta evoca amintiri şi întâmplări presărate cu multe filosofii dar şi cu întâmplări care par desprinse din o cu totul ăla lume. „Îmi rămâneau doar cărțile. De când mă ştiu, mi-a plăcut să cumpăr cărți şi sufeream că niciodată n-aveam destui bani pentru asta. Cumpăram chiar mai multe decât reuşeam să citesc, îmi ziceam că într-o zi voi găsi timp pentru fiecare. În felul acesta, îmi umplusem camera. Cartea, ca mai…

Deşi nu am fost niciodată o amatoare a cărţilor practice, momentul în care David mi-a spus că lucrează la această carte, compusă din două volume, mi-a stârnit o oarecare curiozitate şi am ştiut că trebuie să îmi extind aria de interes pentru cărţile din domeniul dezvoltării personale. De fapt, lecturând cele două volume care compun cartea „Cum Să Faci Ce-ți Place Fără Să Mori De Foame” mi s-a confirmat faptul că mai am multe de învăţat despre bloguri şi tot ceea ce presupune acesta, metode de promovare şi îmbunătăţirea funcţiilor acestuia. Chiar mi-am instalat, după lecturarea cărţii şi cu ajutor din partea lui David, câteva noi module pe această platformă a blogului. Mi s-a confirmat, de asemenea, faptul că am procedat bine alegând trecerea pe domeniu propriu, acesta având mult mai multe beneficii decât platformele gratuite. „Exact aceasta este diferența dintre obicei şi rutină. Obiceiul vine cu ceva benefic pentru tine, îți oferă energie şi motivație să fii un om mai bun şi să vrei mai multe de la tine. Pe când rutina te face să stagnezi, te duce către sedentarism şi te transformă într-un om depresiv.”   De fapt, cartea nu este utilă doar persoanelor care doresc să îşi…

Aveam cartea „Eseuri de îndrăgostit” de Alain de Botton, de ceva timp, pe lista de lecturi obligatorii si face parte din categoria de cărţi romantice. Cel mai probabil m-a atras un citat din această carte. Multe cărţi m-au atras cu o simplă propoziţie sau fraza. Ceea ce m-a şocat, iniţial, a fost limbajul utilizat în carte. Sinceră să fiu, mă aşteptam la o carte uşoară, despre dragoste. O poveste simplă, acţiune, ceva întorsături de situaţie şi un final cu happy end sau unul dramatic. „Plăcerea de a nu depinde de cineva păleşte în fața fricii paralizante pe care o asemenea dependență o implică.” De fapt, cartea nu reprezintă nimic din ceea ce mă aşteptam să găsesc. Este o poveste în care ficţiunea se îmbină cu raţiunea atât de captivant şi primejdios încât ajungi să îţi pui probleme existenţiale de-a dreptul profunde, să diseci fiecare relaţie din viaţa ta şi fiecare tertip său comportament uman. Filosofia sa asupra vieţii şi a lumii, a relaţiilor şi a comportamentelor umane te captivează şi nu îţi dă drumul până nu îţi induce conştiinţa faptului că nu putem trăi la voia întâmplării. „Ca să dau un exemplu, mi-a luat ceva timp ca să înțeleg importanța caracteristică…

Cartea a ajuns în mâinile mele printr-un schimb şi mi-a stârnit curiozitatea deoarece îl urmărisem pe Dan Chişu, atât cât îmi permisese mass-media, timpul şi cheful. Cumva, am citit această carte chiar în timp ce lucrăm la licenţa iar subiectele celor două se împleteau firesc, deşi îmi promisesem că nu voi mai citi despre comunism o perioadă mai îndelungată. Ironia fină, modul în care sunt construite personajele şi grijă pe care autorul o are faţă de acestea, sunt plusurile care te fac să treci prin carte cu o viteză halucinantă, dorind să ştii cât mai multe şi să fii trimis prin timp până la România de după sfârşitul secolului XX şi Bucureştiul de după căderea comunismului. Oricum joacă trecut-prezent pe care Chişu o pune la îndemâna cititorului e menită să captiveze, mai mult decât a da lămuriri pentru că acestea pot fi intuitive. Cartea are câte puțin din toate: amintiri, limbaj necenzurat și colorat, o doză moderată de mister ce înconjoară personajele, dar mai ales relații tensionate și acțiuni periculoase. O carte despre fuga din ţară a celor care aveau ocazia să păşească pe un altfel de pământ, un pământ liber dintr-o ţară în care comunismul stăpânea minţile şi vieţile oamenilor….