Toate titlurile bune au fost date de Silviu Iliuţă

„Toate titlurile bune au fost date” de Silviu Iliuţă, sau cum este cunoscută mai nou, „Cronicile unui bărbat” de Silviu Iliuţă este primul volum dintr-o serie de trei volume ale producătorului executiv a emisiunii „Cronica Cârcotaşilor“. Cărţile din această serie au fost vândută, potrivit celor de la Bookzone, în nu mai puţin de 56.000 de volume.

În primul rând, titlul original te intrigă, te face să vrei să citeşti cartea pentru a găsi un titlu bun pentru că simţi că merită. Apoi, când ajungi la final, pur şi simplu nu vrei să îi schimbi titlul pentru că ştii că cel mai bun mod prin care şi alţii vor fi interesaţi este prin folosirea acestui nume intrigant.

Citindu-l pe Iliuţă, sau mai bine zis blogul său, mă aşteptam la o carte amuzantă, plină de poveşti interesante cu şi despre vedete autohtone, având în vedere formatul emisiunii a cărui producător este şi că va fi o lectură uşoară. Este o lectură uşoară, relaxantă, amuzantă, lacrimogenă, plină de sentimente contradictorii care urmăreşte parcursul unei vieţi ca oricare alta. Pentru că, în final, cu asta rămâi: ideea că avem parcursuri asemănătoare, iubim, detestăm, ne confruntăm cu probleme, avem tăria de a trece peste momentele grele şi ajungem undeva, mai sus sau mai jos pe scara socială în funcţie de posibilităţi, studii, talent şi determinare.

”„Poate că ți se pare greu de crezut, dar până pe la 7-8 ani am fost convins că bananele nu cresc în bananieri, ci pe șifonierele din Africa. Nu neg, e posibil să fi fost puțin subdezvoltat și din cauza loviturilor la cap.”

Şi mi-am adus aminte de copilărie şi am putut să văd copilăria părinţilor mei prin ochii lui Silviu. Am citit despre comunişti, despre copiii tomberonişti, aşa cum îi ştiam eu când eram copil, despre neajunsuri, despre cozi interminabile pentru alimente, despre credinţe şi gânduri care nu aveau nicio bază reală sau nu ne erau permise, despre închirierea de casete şi cumpărături „pe sub mână„, despre a avea nimic având totul şi a avea totul însemnând că acel tot vine cu superficialitate, egoism şi multă bătaie de cap. Nostalgia şi lacrimile nu le poţi ţine în frâu citind paginile acestea pline de urme ale istoriei oamenilor pătaţi de comunism şi de ceea ce a urmat după.

„Pentru mine biserica însemna: locul unde mirosea a ceară topită, încăperea cu cele mai multe bătrâne cu basmale negre pe cap, desene cu draci fierbând chestii în cazan (eu presupuneam că îi fierbeau pe Tom&Jerry, așa era într-un desen), sfinți și îngeri fără sex.”

Modul în care Silviu scrie pe blog, ironic, sarcastic, caustic, tranşant, cu dibăcie şi seriozitate când subiectul o cere şi tăind în carne vie când are tot dreptul să o facă şi modul în care Silviu scrie în cărţi, plin de sinceritate, sentimental, lăsându-se dezgolit de secrete şi amintiri ale trecutului cu bune şi cu rele, crescând din copilul inocent care se dezvoltă într-o tară care este aşa cum este, compun acea imagine a omului născut şi crescut într-o Românie bătrână şi gârbovita dar căreia îi dă şanse peste şanse şi se încăpăţânează, într-un fel sau altul, să ne educe spre a râde dar odată opriţi din râs să ne reaminteşte să continuăm lupta şi să nu uităm de ce trebuie să continuăm.

„Întotdeauna m-am întrebat dacă bisericile au picturi cu sfinți în care apar și draci sau picturi cu draci în care apar și sfinți. Proporția este cam de trei-patru draci la un sfânt în fiecare tablou, deci nu știu ce să spun. Dar las asta pentru altădată.”

Autorul, cu ajutorul textelor sale scurte care nu te plictisesc, devine din copilul inocent şi iubitor apoi adolescentul indecent şi plin de incertitudini până la omul care este azi adultul sensibilitate, (in)decent şi pasionat… aşa cum numai un om îndrăgostit de viaţă şi de ceea ce face poate fi. De-a lungul paragrafelor creştem alături de autor şi descoperim lumea sa exact aşa cum el a vrut să o povestească. Nu se raportează la articole, interviuri, scuze sau dezminţiri. Totul este expus pe larg, dezinvolt şi sincer.

Şi pentru că nu se poate ca un om să treacă prin viaţă fără să fi iubit, cartea este (şi) despre un el şi despre o ea. Adăugată la melancolie, tristeţe, umor, lecţii de viaţă spirituale şi zbuciumul omul care creşte şi învaţă fără a fi avertizat dinainte cu privire la lecţiile ce vor urma, autorul oferă şi acea frumoasă poveste de dragoste care te mângâie, te alină, te doare şi te sfârşeşte dar care te lasă cu anumite lecţii pe care mi-aş fi dorit să le fi ştiut mai demult.

• Autor: Silviu Iliuţă
• Editura:  ContraMedia
• Anul apariției: august 2016
• Tip coperta: Necartonata
• Nr. pagini: 298 pagini