„Alita: Îngerul Războinic” este cea mai nouă interesantă şi captivantă poveste a regizorului Robert Rodriguez („San City”) și a producătorului James Cameron („Avatar” şi „Titanic”) şi are în prim plan o tânără în lupta de regăsire a sinelui pierdut şi de atingere a ţelului pentru care a fost creată. După ce a fost amânat ani de zile şi aşteptat cu sufletul la gură, Alita este, în sfârşit, prezentată publicului.
Alita este, la prima vedere, o fată normală care se bucură de prima felie de portocală şi de prima bucăţică de ciocolată. Dar de la gât în jos este acoperită de o costumaţie care, datorită inimii şi creierului folosite în crearea sa, devine o armă mortală folosită de Alit, determinată să salveze viaţa celor iubiţi şi să îndeplinească menirea pentru care a fost creată, iniţial.
Alita este adaptată după seria manga a lui Yukito Kishiro numită “Gunnm” şi totul începe în anul 2563 la trei sute de ani de la „Cădere”, un fel de război între URM (United Republic of Marş) şi Pământ. La finalul războiului Pământul este împărţit în două, intre Oraşul de Fier şi acest oraş de deasupra, cumva suspendat în aer, unde toţi îşi doresc să ajungă, numit Zalem. Filmele de acest gen au mereu câte o surpriză la final care te fascinează până peste poate şi care face ca toate celelalte elemente de până atunci să capete sens.
Şi pentru că oricine tinde spre ideal, spre acel paradis absolut spre care tindem cu toţii, Zalem nu le permite locuitorilor Oraşului de Fier să ajungă sus decât în postura de campion suprem al unui joc periculos şi de-a dreptul absurd numit Motorball. Aceasta competiţie care se vrea un fel de patinaj de viteza îmbinat cu baschetul, oferă unele dintre cele mai bune scene ale filmului. La prima vedere pare un joc fără reguli unde nimeni nu se abate de la nimic dacă asta presupune câştigarea titlului suprem. Acest joc atrage, desigur, atenţia Alitei în lupta sa de a-şi descoperi sinele şi provenienţa.
Datorită unor scurte flashback-uri pe care personajul principal le are în anumite momente cheie ale filmului, căpătăm câteva răspunsuri la întrebări care ar putea umple golurile poveştii tinerei luptătoare. Din fericire, aceste scurte momente nu sunt suficiente pentru a completa imaginea, lăsând la îndemâna privitorului potenţiale scenarii, idei şi evenimente care au condus la producţia aceasta.
Deşi trecutul Alitei şi orice se întâmplă pe Zalem se află într-o strânsă legătură, personajul nu se concentrează doar pe misiunea pentru care a fost creată iniţial, ci îşi dă voie să creeze acest univers personal în care fericirea, familia şi iubirea vin pe primul plan, întotdeauna. Umanizarea cyborgului care este această Alita, este punctul central al filmului şi ceea ce o diferenţiază pe aceasta de restul caracterelor care au uitat să se gândească sau să aibă grijă de cei din jurul lor. Aşadar, atât Alita cât şi alte personaje cheie ale filmului, învaţă lecţii importante şi sunt educaţi în spiritul umanităţii care le-a fost luat cu sute de ani în urmă.
Ochii imenşi căprui ai Alitei pe care se pune accent de-a lungul întregului film, sunt atât o poartă larg deschisă spre sufletul incredibil al acestei fete cât şi spre incertitudinile şi zbuciumul constant ale acesteia. Acestea sunt o amintire constantă a faptului că Alita poate fi dar nu e om. Şi cu toate acestea, ne dorim ca ea să fie umană, ne dorim să o vedem simţind emoţii umane, pentru a ne putea conecta cu ea şi vrem să o vedem iubind chiar dacă iubirea vine la pachet, de cele mai multe ori, cu multă suferinţă. Faptul că personajului i s-a dat posibilitatea să simtă atât de mult, îl face unic în acest tip de filme şi chiar ea, Alita, spune la un moment dat „E totul sau nimic cu mine. Aceasta sunt eu!”
Şi fiind vorba de Cameron, normal că avem o poveste de dragoste la mijloc care trebuie să fie modul prin care Alita se dezvoltă însă cred că, cel puţin pe această parte, se putea lucra mai bine. Unele scene par apărute de niciunde şi dialogurile pe alocuri forţate. Într-un fel nu ai timp să te obişnuieşti cu acest cuplu format dintr-un om şi un cyborg. Nu mă înţelegeţi greșit! „Alita: Îngerul Războinic” are viziuni fantastice, designul și efectele speciale sunt deosebite şi bine utilizate în crearea unei lumi unice, populată de personaje unice. Dar povestea de dragoste nu a fost folosită la maxima sa capacitate. În unele momente toate acele scene care sunt menite să fie profunde ajung să stârnească râsul şi răpesc din creativitate folosită în construirea caracterelor principale.
Povestea de dragoste, până la urma toxică, dintre Alita şi Hugo menită să aducă în prim plan un caracter puternic, unic şi uman al Alitei doar o pune pe aceasta într-o poziţie slabă care o deposedează de toate calităţile sale trimiţând-o într-o poveste de dragoste slab construită. Şi toate acestea doar pentru că producătorul Cameron şi-a dorit ca, şi de această dată, să aibă o poveste romantică care se dezvolta nelăsând-o, de fapt, să se dezvolte. E ca şi cum Cameron nu se poate adapa la prezent şi încearcă să folosească tertipuri vechi în prezent.
Într-un fel m-am gândit şi la un posibil joc video, urmărind această producţie, în care Alita face progrese câștigând upgrade-uri de viteze și recuperând amintirile legate de stilurile de luptă învăţate, extrem de letale, care îi permit să devină o adevărată amenințare la adresa inamicilor săi. Corpul final, armura sa iniţială, a fost mult mai fascinant decât mă aşteptam şi mult mai bine construit. Aceasta vine ca un ultim upgrade la ceea ce devine Alita la finalul filmului.
Acțiunea filmului este fenomenală, mai ales în 3D, unde meciurile de motorball și scenele de luptă trimit nu doar bile ci și tot felul de arme şi mişcări de luptă fantastice către spectatori. Regizorul Robert Rodriguez face o muncă excelentă cu bătăliile dominate de CGI, dând viața animaţiilor și cyberpunk-ului și profitând de imposibilitățile pe care le pot face cyborgii.
„Alita: Îngerul Războinic” va apărea în cinematografele din Anglia pe data de 6 februarie și în cele din România pe dată de 15 februarie. Eu am avut posibilitatea de a viziona filmul în avampremieră în cadrul unui eveniment organizat într-un teatru IMax.
No Comments