Magia lucrurilor simple de Estelle Laure

„Magia lucrurilor simple” de Estelle Laure se afla pe lista de cărţi pe care îmi doream să le citesc, de ceva timp. Aşa că în momentul în care am primit-o cadou, a trebuit să o citesc. Şi nu am putut-o lăsa din mână pe parcursul unei nopţi. Pur şi simplu este acel gen de lectură în care vrei să fii alături de protagonista poveştii până la final. Te alături autorului în grijă faţă de personaj şi îi călăuzeşti, cumva, paşii până la finalul poveştii.

„E uşor să pleci, îmi spun în gând. E mai uşor decât să rămâi”

Lucille este sora mai mare şi responsabilă a lui Wren. După ce mama le părăseşte şi tatăl se internează într-un spital de boli mintale, cele două sunt pe cont propriu. Cumva m-am identificat cu protagonista prin prisma grijii sale faţă de sora să mai mică. Ea încearcă, din răsputeri, să nu neglijeze şcoală dar în acelaşi timp lucrează pentru a-şi plăti facturile şi să aibă grijă de sora să mai mică. Încearcă să păstreze aparenţa familiei, încă, unite pentru că vecinii să nu sesizeze autorităţile competente.

„Am uitat. Am uitat că muzică îţi ia povara vieţii de pe umeri, stăvilindu-ţi gândurile şi punându-te pe aripile ei. Muzică îţi deapănă toate poveştile din lume.”

Egoismul, lipsa raţiunii şi a iresponsabilităţii părinţilor săi sunt compensate de Lucille prin grija, compasiune, responsabilitate, luciditate şi dorinţa de a rămâne, de a avea grijă de sora să mai mică şi de a-i asigura acesteia cele necesare în ciuda absenţei părinţilor lor.

Cumva, mama fetelor este definiţia femeii dependente. Soţul sau fusese centrul universului ei, motivul pentru care supravieţuia, pentru care era o mamă şi o soţie exemplară. Odată ce lumea în care credea că trăieşte a fost zdruncinată de o criză de personalitate a capului familiei, aceasta şi-a pierdut ambiţia de a menţine familia unită şi a ales să fugă de responsabilităţi. Este o dramă, cumplită, a familiei şi este sfâşietor de urmărit fiecare eveniment din viaţa celor două fete abandonate de ambii părinţi.

„Cu toţii purtam măşti în fiecare zi, nu-i aşa? Iar faptul că eu îmi doresc să mi-o scot pe a mea, tocmai de Halloween, mi se pare o adevărată ironie a sorţii.”

Este demnă de admirat, totuşi, tăria protagonistei de a duce la bun sfârşit planuri pe termen scurt, punând la punct tot felul de soluţii pentru a îmbina responsabilităţile de acasă cu şcoala şi faptul că pune pe planul secund viaţa sa de adolescentă pentru sora sa. Fiind la vârsta la care majoritatea adolescenţilor cunosc dragostea, nici Lucille nu face rabat de la cursul firesc al lucrurilor şi simple fiorii dragostei.

Cel mai mult mi-a plăcut ideea de solidaritate umană. Faptul că odată ce oamenii află situaţia familială a personajului principal, aceştia fac tot posibilul să o ajute, să o susţină şi să empatizeze cu povestea acesteia, fără a lua decizii care să îi cauzeze alte probleme. E imposibil să nu empatizezi cu Lucille pentru că este atât de determinată, în ciudat problemelor, să reuşească să menţină aparenta viaţă perfectă de familie cât să nu fie despărţită de Wren. De asemenea, modul în care reuşeşte să jongleze atât cu problemele evidente, cu grija faţă de Wren cât şi cu şcoala şi locul de muncă, sunt mai mult decât uimitoare.

„Majoritatea oamenilor se complac să trăiască într-un echilibru precar toată viața. Nu-și îngăduie să se prăbușească, să dea realmente cu capul de ciment. Continuă să meargă cu pași șovăitori și la limita rezistenței prin viață, încercând să facă ceea ce cred că trebuie să facă. Nu încearcă să descopere ce au nevoie cu adevărat, căci asta ar însemna să dea dovadă de un curaj pe care, în general, oamenii nu îl au.”

Este o lectură uşoară, având o poveste emoționantă și delicată şi îţi reaminteşte de faptul ca simplu înseamnă, uneori, mai mult şi ca lucrurile simple sunt, de fapt, cele care îţi schimbă viaţa şi care te schimbă, iremediabil. Se pune accent nu pe relaţia dintre un băiat şi o fată, aşa cum ne-am aştepta ci între legătura, indestructibila, dintre două surori. Şi nu ai cum să nu o adori pe Wren, optimistă şi mereu intrând în scena cu o glumă seacă dar care îţi aduce un zâmbet.

• Autor: Estelle Laure
• Editura: Epica
• Anul apariţiei: 2016
• Tip coperta: Broşata
• Nr. pagini: 288 pagini