„Magia lucrurilor simple” de Estelle Laure se afla pe lista de cărţi pe care îmi doream să le citesc, de ceva timp. Aşa că în momentul în care am primit-o cadou, a trebuit să o citesc. Şi nu am putut-o lăsa din mână pe parcursul unei nopţi. Pur şi simplu este acel gen de lectură în care vrei să fii alături de protagonista poveştii până la final. Te alături autorului în grijă faţă de personaj şi îi călăuzeşti, cumva, paşii până la finalul poveştii. „E uşor să pleci, îmi spun în gând. E mai uşor decât să rămâi” Lucille este sora mai mare şi responsabilă a lui Wren. După ce mama le părăseşte şi tatăl se internează într-un spital de boli mintale, cele două sunt pe cont propriu. Cumva m-am identificat cu protagonista prin prisma grijii sale faţă de sora să mai mică. Ea încearcă, din răsputeri, să nu neglijeze şcoală dar în acelaşi timp lucrează pentru a-şi plăti facturile şi să aibă grijă de sora să mai mică. Încearcă să păstreze aparenţa familiei, încă, unite pentru că vecinii să nu sesizeze autorităţile competente. „Am uitat. Am uitat că muzică îţi ia povara vieţii de pe umeri, stăvilindu-ţi gândurile şi…