„Încă o săgeată răzleaţă a lui Cupidon” de Becky Albertalli face parte din „Universul Simon„.  Aceasta este una dintre acele cărţi YA care te prinde în mrejele sale şi care nu îţi mai dă drumul. Pur şi simplu o încântare pentru fiecare persoană care s-a simţit, măcar o dată în viaţă, că nefăcând parte din ceva concret sau rămânând în urma tuturor. „Dar poate că mereu țin în mine fărâme de tristețe care așteaptă să iasă la suprafață. Poate că așa li se întâmplă tuturor oamenilor.” Am o multitudine de motive să iubesc această carte dar voi lua totul pas cu pas pentru că eu chiar cred că mai mulţi oameni ar trebui să o citească care îţi înmoaie inima. În primul rând, îmi place, enorm, grijă autorului faţă de fiecare personaj al său, modul în care crează evenimentele potrivite pentru fiecare în parte fără să forţeze nimic şi fără să lase multe la voia întâmplării. Apoi, faptul că Molly poate discuta cu mamele sale în felul în care o face şi că ele sunt capabile să gestioneze situaţii de orice natură mi se pare că vine ca o noutate în cărţile YA. Cumva, părinţii par absenţi sau pur şi…

„Întoarce-te la mine” de Simona Lungu este una dintre cele mai noi apariţii ale Editurii Bookzone. Se pare că editura are în planul de publicare mai mulţi autori romani, ceea ce nu mă poate decât bucura. Nu auzisem, sinceră să fiu, de Simona Lungu iar cărţile au fost o adevărată surpriză la care nici nu mă gândeam. Povestea este împărţită în două volume şi este ficţiune istorică. Fiind pasionată de întâmplările din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, am fost curioasă în legătură cu o posibilă perspectivă românească asupra războiului. Am mai citit cărţi ale căror acţiuni se petrec în cel de-al Doilea Război Mondial şi toate m-au cutremurat, m-au adus în pragul lacrimilor şi am avut nevoie de multe zile pentru a-mi reveni. Această carte nu face rabat, în niciun caz. Deşi nu vorbeşte atât de mult despre ororile războiului din punct de vedere al omorurilor, câmpului de luptă şi atrocităţilor săvârşite de diverse țări,cartea aduce în plan poveştile celor lăsaţi acasă, femei, copii şi bolnavi care au trebuit să se descurce odată ce bărbaţii au fost înrolaţi. ,,- Of, copila mea, nici nu știi cât de rău îmi pare pentru ce trebuie să trăiești. N-am crezut niciodată că…

Îmi doream să citesc „Băiatul cu pijamale în dungi” de John Boyne de foarte mult timp. Cumva, datorită (sau din cauza) interesului meu pentru Cel De-al Doilea Război Mondial şi tot ceea ce a urmat după acesta, am început să am aşteptări destul de mari de la toate cărţile care abordează, într-un fel sau altul, subiectul. Cred că din acest motiv volumul lui John Boyle a pierdut destul de multe puncte. După lecturarea cărţii, deşi în general nu am probleme cu privire la poziţia mea faţă de o carte pe care am citit-o, am rămas cu un gust dulce-amărui. Pur şi simplu nu ştiam dacă mi-a plăcut cartea şi pot trece peste părţile nerealiste sau pur şi simplu acele părţi negative le eclipsează pe cele pozitive. Cu toate părţile sale nerealiste şi negative care mi-au îngreunat lecturarea, cartea are la bază un subiect sensibil şi dacă, din orice motiv de-a lungul lecturii, pur şi simplu te doare, te gândeşti la tot ceea ce a însemnat Holocaustul şi cât de mult am pierdut noi, ca oameni, ca urmare a acestuia, până la urma volumul irlandezului a ajuns acolo unde trebuie. În rest, pur şi simplu nu pot trece peste câteva absurdităţi…

„Dacă aş rămâne„ de Gayle Forman este genul de carte care te prinde într-o strânsoare pe care nu o slăbeşte până la finalul poveştii. Este acel gen de poveste de care toţi ne temem, pe care nu ne-o imaginăm şi în care deciziile mici duc la un impact extrem. Romanul ne poartă spre graniţa dintre viaţă şi moarte. Ne prezintă poarta şubreda dintre cele două lumi care se poate deschide spre a te primi în moarte sau se poate închide pentru a-ţi oferi încă o şansă la viaţă. „Orice ai alege, câştigi şi orice ai alege, pierzi. Ce pot să-ţi spun? Dragostea este dificilă.” O secundă de neatenţie poate distruge o familie întreagă. În urma unui accident teribil de circulaţie Mia, în vârstă de şaptesprezece ani, îşi pierde întreaga familie, părinţii şi fratele de numai opt ani. De aici aflăm povestea familiei în ordine inversă, de la începuturile sale, până în momentul cumplitului accident. Aflăm despre începuturile relaţiei părinţilor Miei, despre descoperirea pasiunilor comune, despre întemeierea unei familii, despre copilăria sa şi a fratelui mai mic, Teddy, prieteni, aventuri, descoperiri şi redescoperiri, iubire şi armonie şi mai ales o relaţie fantastică. „Înţeleg acum că este uşor să mori, să trăieşti…

The sun and her flowers de Rupi Kaur este o colecţie impresionantă de poezie, împărţită în cinci capitole distincte. Acestea poartă denumiri cu un puternic impact emoţional şi este extrem de uşor de distins ceea ce urmează să citeşți. Eşti cucerit, iremediabil, de ceea ce ţi se aşterne spre lecturare. Numele capitolelor sunt asemanatoare cu ciclul natural al florilor: Wilting – Ofilire Falling – Cădere Rooting – Înrădăcinare Rising – Creștere Blooming – Înflorire Cartea nu este, încă, tradusă în România însă am avut posibilitatea de a o achiziţiona în format tipărit. Deşi nu este tradusă, fiind o carte de poezii, este extrem de uşor de citit. Te doboară, te îmbrăţişează, te aruncă la pământ şi te vindecă. Este un carusel de sentimente absolut ameţitor şi te ajută să treci printr-o multitudine de stări şi emoţii care mai de care mai copleşitoare. Ilustrațiile care însoțesc aproape fiecare poezie sunt la fel de puternice precum cuvintele în sine, poate aducând un plus de esență și dinamism. Cartea vorbește despre o călătorie fascinantă în care înveți ce este iubire de sine și cum să o capeți, despre evenimente și emoții pe care le simțim, cu toții. Reprezintă, de asemenea, o culegere de observații brute despre lumea…

Bărbatul care n-a mai sunat de Rosie Walsh a fost o adevărată supriză pentru mine. Deși mă așteptam să fie o carte superficială, din cauza numelui destul de controersat, cartea m-a suprins plăcut și am devorat-o pe narasuflate. Subiectul în sine pare banal și cliseic dar este, de departe, plin de noutate iar modul în care autoarea l-a modelat mi se pare de o dibăcie fascinantă pentru că am mai întâlnit cărți care, la baza, aveau o idee interesantă dar, undeva, autorul a pierdut esența. Acest lucru nu se întâmplă în cazul de față. Cartea hrănește și chinuie. Te poartă pe meleagurile reci și înfricoșătoare ale trecutului doar ca să te arunce în ceea ce crezi că este oaza de relaxare a prezentului. Dar unele răni se vindecă greu sau niciodată și nu vei putea dormi liniștit odată ce ți-ai promis că te vei învinovăți și tortura pentru totdeauna pentru greșelile trecutului. Romanticul și speranța se amestecă cu frânturi de ură, nesiguranță, regret și amintiri vii a ceea ce nu poate fi lăsat în urmă. „-Din punctul meu de vedere, toţi pot alege. Orice. La un anumit nivel. Ce fac, ce simt, ce spun. Cumva ni s-a inoculat ideea că…

Love, Simon se va lansa în cinematografele din Marea Britanie azi, 6 aprilie 2018. Eu am avut ocazia de a-l urmări la începutul acestei săptămâni, fiind invitată de către reprezentanţii cinematografului Odeon din Wimbledon. Filmul este bazat pe nuvela YA Simon vs. the Homo Sapiens Agenda lansată în anul 2015 de către Becky Albertalli şi proaspăt lansată şi la noi de către Editura Epica sub numele filmului. Probabil, mulţi dintre cei care vor urmări acest film au idee despre acesta, ştiu că este un alt film despre adolescenţi şi cum fiecare om merită să trăiască o incredibilă poveste de dragoste. Chiar şi persoanele de acelaşi sex. Pentru că, în ciuda faptului că este un alt film romantic despre adolescenţi, acest film are un cuplu central format din doi ei. Mi s-a părut extrem de interesant să urmăresc trăirile unui personaj care este gay şi mi s-a părut delicios de amuzant, plin de informaţii despre care nu bănuiam că încă se petrec dar şi multe clişee. De exemplu, ştiindu-se faptul că America are o lege, în vigoare, care permite persoanelor de acelaşi sex să se căsătorească, mi s-a părut interesant să urmăresc drama prin care adolescenţii americani încă trec până în momentul în care trebuie…

Îmi pare rău, sunt așteptată… de Agnes Martin-Lugand este cea de-a treia carte a autoarei pe care o lecturez şi, cel puţin din punctul meu de vedere, este cea mai bine construită şi cartea la care, se observă, o mai multă activitate şi munca depuse pentru a ajunge la un final. Autoarea abordează un subiect cât se poate de real şi, mai ales, cât se poate de actual din viaţa oamenilor din societatea modernă. Auzim, tot mai des, vorbindu-se despre workaholici şi cum aceştia nu îşi mai fac timp pentru familie, prieteni sau orice altă activitate în afara celor legate, strict, de locul de muncă. În acest roman, totuşi, protagonista devine o astfel de împătimita din cauza unei întâmplări, în viaţa personală, care o aduce în pragul disperării, astfel încât este nevoită să se agaţe de ceva pentru a supravieţui sau pentru a-şi opri tumultul interior. Şi cum nimic nu se întâmplă fără să lase urme, Yaël devine din tânăra plină de viaţă, înconjurată de prieteni, politicoasă, atentă, plină de iubire, cu un simţ al umorului dezvoltat şi gata, oricând, să se întâlnească cu prietenii şi familia, o femeie introvertită, îngropată în muncă, neatentă la prieteni şi familie, insomniaca şi care…

„12 luni de Biba Merlo” face parte din categoria Nuvele. Este genul de carte scurtă, perfectă pentru a te delecta într-o zi de primăvară pe banca unui parc sau în confortul propriei case. Volumul cuprinde douăsprezece povestiri, fiecare povestire desfăşurându-se în câte o lună a anului, avându-i drept protagonişti pe el şi ea. Fie că avem numele acestora, fie ca intuim sau ne gândim la ce nume s-ar potrivi, este imposibil să nu empatizăm cu sentimentele diverse care ni se desfăşoară în faţa ochilor filă cu filă. „Ni se umple capul de romantisme şi idioțenii de nedescris, apoi experimentăm, ne dăm seama că realitatea e foooooarte diferită, ne lingem rănile si plecăm în vacanța de vară aşa cum trebuie.” Fiecare povestire are, la final, prezentarea bărbatului sub forma unui vin şi recomandări pentru degustarea acestuia. Pentru cei care au participat, cel puţin o dată în viaţă, la o degustare de vinuri cartea va fi, de asemenea, o incursiune în genuri de vinuri variate şi frumos prezentate. Nu se cunoaşte povestea personajelor, trecutul sau viitorul ci doar ceea ce se întâmplă în prezent. Iubirea este punctul central al fiecărei poveşti, transpusă în forme diverse. Ironia şi autoironia fiecărei protagoniste sunt puncte cheie interesant…

Rovegan de Catinca Drăgănescu este un proiect cutremurător ce a pornit în urma lecturării cărţii Lilianei Nechita, “Exodul mamelor”. Piesa are în prim plan o readaptare a celebrei poveşti a lui Ion Creanga „Capra cu trei iezi” stilizată sub forma dramei unei familii monoparentale din Moldova în care, din cauza sărăciei, mama pleacă în Italia ca badantă pentru a-şi putea întreţine familia. Astfel asistăm la drama mamei îndepărtate de familie, în casa străină şi la limitările acesteia, pe de o parte, iar pe de altă parte la drama copiilor rămaşi singuri în ţară ducând dorul părintelui. Sub coordonarea Catincăi Drăgănescu, echipă formată din antropologul Alexandra Dincă, Vlad Bîrdu si Ionuţ Popescu şi realizate ȋn parteneriat cu organizaţia World Vision România, a luat naştere primul proiect al platformei de teatru şi dezbatere GO WEST. Cei implicaţi îşi propun să afle răspunsuri cu privire la necesitatea migrării în ţările occidentale, experienţele trăite de cei care au lucrat sau lucrează în aceste ţări dar şi consecinţele acestei migraţii asupra vieţilor tuturor celor implicaţi (persoana plecată, copiii, părinţii, etc). Mihaela Teleoaca, cea care joacă rolul mamei capre, văduvă având trei copii, mi se pare absolut genială. Am aflat, ulterior, că rolul de mamă a doua fete din viaţa…