Fata dinainte este un thriller psihologic care mi s-a părut un fel de combinație între Fata dispărută și 50 de umbre ale lui Grey. Mi se pare, cumva, că acest nou personaj masculin dominator, perfecționist și prosper apare în tot mai multe cărți și nu știu dacă sunt chiar un fan al său. Iubesc un thriller psihologic bun și când am văzut titlul cărții, m-am dus cu gândul la cel mai bun astfel de tip de roman pe care l-am citit, Fata dispărută.
“One of the strange things about grief is the way it ambushes you when you least expect it.”
În acest caz, Edward, un geniu în materie de inovațîi și perfecționare în domeniul arhitecturii și construirii de case ale viitorului este dominatorul prosper. Emma și mai apoi Jane sunt cele două femei în jurul cărora se învârte acțiunea acestui roman plin de adrenalină, mister, câteva clișee, reguli de aur care trebuie respectate și mai ales relația toxică a fiecăreia dintre cele două femei cu dominatorul Edward.
„De fapt, avea tot felul de probleme din cauza asta. Era aşa de prietenoasă încât bărbațîi simțeau întotdeauna că pot să o abordeze fără să fie refuzați.”
Nu îi voi lua, totuși, lui Delaney meritul de a se fi dovedit extrem de abilă în crearea planurilor paralele, trecut și prezent, (Atunci și Acum) menținând detalii și jucându-se cu personajele într-un mod grijuliu. Te frapează, te induce în eroare, nu știi ce este real și ce este doar o plăsmuire a imaginației. Fără ca autoarea să menționeze aceste detalii, cred cumva că Edward suferă de OCD, din cauza repetivitatii acțiunilor și deprinderilor acestuia ce nu pot fi trecute cu vederea. În același timp, personajele feminine au trecut prin evenimente și experiențe traumatizante care le-au determinat să fie mult mai atente, aproape paranoice, în viață de zi cu zi dar și extrem de ușor de manipulat din cauza nevoii de protecție și a slăbiciunilor lor.
“I realize something. I haven’t had a single flashback or panic attack since I stepped inside the house. It’s so cut off from the outside world, so cocooned, I feel utterly safe. A line from my favorite movie floats into my head. The quietness and the proud look of it. Nothing very bad could happen to you there.”
Casa situată pe One Folgate Street este locul în care se desfășoară mare parte din acțiunea acestui român. Este și motivul întâlniri dintre cele trei personaje, în circumstanțe și timpuri diferite totuși. De asemenea, cladirea este locul unor mistere care parcă nu s-ar vrea elucidate și obiectul obsesiei lui Edward. Construcția în cauză mi s-a părut un fel de casă de păpuși prin care Edward reușește să manipuleze femeile din viața sa dar și locul cu cea mai puternică încărcătură emoțională pentru acesta. Casa se vrea a fi o fortăreață sigură pentru oricine este adăpostit între zidurile sale dar poate fi și o temniță pentru acea persoană dacă regulile impuse cu strictețe nu erau urmate întocmai. Având un program modern propriu, casa părea un fel de cușcă pentru un șoricel de laborator în care mișcările, acțiunile, gândurile și personalitatea îți erau analizate cu dibăcie și seriozitate. Inclisiv aplicația de menaj instalată pe laptop îți învăța programul și preferințele trimițând, periodic, evaluări. Refuzul de a coopera, în timp util, ducea la sistarea automată a întregului sistem al casei.
„Apoi, mă gândesc că toți suntem vinovați de adoptarea aceloraşi expresii familiare, a aceloraşi scurtături lingvistice. Toți spunem aceleași anecdote unor oameni diferiți, uneori chiar aceloraşi oameni, adesea cu același cuvinte. Cine nu se repetă uneori? Compulsia la repetiție şi traducerea în act nu sunt oare doar niște termeni simandicoşi pentru faptul că suntem fiinţe supuse obiceiurilor?”
Dacă eliminăm momentele erotice ale cărții, în care ni se prezintă relația dintre Edward și Emma și mai apoi relația dintre Edward și Jane, care pe mine m-au dus cu gândul la Anastasia și Christian, acest thriller te captivează, te induce în eroare, te înconjoară și te prinde într-o capcană a nesiguranței și a întrebărilor fiind un labirint misterios unde crimele, psihologia, traumele, pasiuni toxice, măștile, personajele complexe și goana după real se îmbină fantastic.
“That feeling I used to have of playing to an invisible audience has been replaced by the consciousness, the ever-presence, of Edward’s discerning eye; a sense that the house and I are now part of one indivisible mise-en-scène. I feel my life becoming more considered, more beautiful, knowing that he considers it. But for that very reason, it becomes increasingly hard to engage with the world beyond these walls, the world where chaos and ugliness reign.”
Pentru că este genul meu preferat și pentru că sunt destul de obișnuită cu jocurile pe care autorii le joacă în acest tip de roman cu mințile cititorilor, aveam pe listă posibilitatea unui finalul care să fie apropiat de cel conturat de Delaney. Pentru cititorii care nu sunt familiarizați cu acest gen, finalul va fi extrem de impresionant, de neconceput, extrem de neașteptat dar încă lăsându-te cu multe întrebări. Și eu am fost surprinsă de alegerea acelui tip de final, să fiu sinceră. Încă am întrebări la care nu am găsit răspunsuri, dar poate tocmai acesta este farmecul din spatele cărțîi.
- Autor: J. P. Delaney
- Editura: Litera
- Anul apariției: 2017
- Tip coperta: Broșată
- Nr. pagini: 289 pagini
No Comments