50 Shades Darker – Sau cum supui un dominator

50 Shades Darker este, aşa cum probabil vă daţi seama, cea de-a doua parte a trilogiei care îi are ca protagonişti pe multimiliardarul Christian Grey şi pe, mai nou răzvrătita, Anastasia Steele. Aşa cum menţionam şi în prima parte, aici, s-a făcut valvă şi în jurul celei de-a doua producţii cinematografice care îi are în prim plan pe cei doi protagonişti. Eu am lecturat cărţile undeva prin liceu, aproximativ 16-17 ani, când nu erau „la modă” şi nici un „must” pentru cei curioşi sau pregătiţi să critice.

Nu mă înţelegeţi greşit, cărţile sunt capodopere aşa cum sunt şi filmele dar mă bucur că au crescut vânzările de carte în România. De unde ştii ce cărţi preferi sau ce cărţi sunt slabe ori decente dacă nu citeşti? Totuşi, promovarea violenţei, pentru că ce ni se prezintă în cărţi şi pe sticlă numai BDSM nu e, mi se pare ridicolă. Pe principiul „Dacă are bani şi te bate e ok”. Dar dacă e sărac şi te bate fugi unde vezi cu ochii! Eventual te şi înşeală, te face să te simţi ultimul om, poate chiar să fii atât de distrus psihic încât să ajungi să te rogi pentru bătaie pentru că simţi că asta meriţi.

Ştim, deja, că seria are un public ţintă bine delimitat. Eu am ales să păstrez tradiţia pentru că mereu merg la film cu prietenii. Şi anul acesta am ajuns, tot de 14 februarie şi cu un prieten. Pentru că amândoi avem ţigle şi piuliţe lipsă de pe casa s-a lăsat cu mult râs, comentarii savuroase, analizare şi câteva momente de „Nu muta camera să admir priveliştea”. Pur şi simplu pentru unii oameni filmul este o comedie savuroasă.

Dacă pentru asta vom fi judecăţi, să ştiţi că am văzut comedii bine cotate de cinefili care sunt mai slabe, de fapt, decât acest film la capitolul umor! Dar asta ţine de perspectivă şi fiecare dintre noi e curios şi, într-un fel sau altul, ajungem să facem şi lucruri care nu ne sunt obişnuite. Coloana sonoră este, însă, fantastică. Mult mai bună decât în primul film. Regizorul s-a schimbat, de asemenea dar nivelul calităţii pentru cele două filme crează păreri şi părerii. Unii cred că acesta este mai slab decât primul, alţii cred contrariul. Eu cred că amândouă sunt slabe.

Oricum. Se sare, extrem de mult, peste detalii importante. Replicile sunt clişeice şi absolut previzibile dar asta ţine de publicul ţintă de care menţionam anterior. Iubirea pluteşte în aer, banii curg cu viteza ploii tropicale şi scenele sunt filmate ceva mai clar. Mai puţin scenele de dragostea, tot din cauza publicului tinta mă gândesc. Acelea sunt filmate cât să îţi dai seama ce se întâmplă dar nu deveni un obsedat pentru că e un film de dragoste şi nu un film erotic.

Pentru că e clasicul, clişeic, film de dragoste. Deşi cartea este erotică, filmul este romantic, siropos şi cât se poate de previzibil. Nu îţi lasă nicio şansă spre altceva, nu există nimic adăugat în plus ca spectatorul să rămână, pentru o clipă surprins şi asta e destul de straniu. În plus, promovează ideea aceea de schimbare a bărbatului care ştii că nu se va schimba niciodată şi a femeii care, de fapt, nu se lasă bătută pentru bani. Pentru că ea e independentă şi doar îi place să fie maltratata, uneori. Şi e cu atât mai grav cu cât genul acesta de filme, îmbinate cu media şi promovările care se fac la TV, îi oferă fetiţei în creştere sau adolescentei timide o falsă impresie despre bărbaţi, despre viaţă în general şi ce presupune o relaţie. Stereotipurile şi dezinvoltura cu care acţionează protagoniştii, nepăsarea faţă de consecinţele faptelor acestora, maximizarea importanţei banilor, limitarea capacităţii unei persoane de a fi stăpână pe propriul sine alături de publicul ţintă setat pot avea efecte catastrofale pentru o fată sau un băiat la început de drum prin viaţă. Pentru băieţi este la fel de dramatic pentru că îi induce copilului ideea că femeile sunt uşor de cumpărat şi atât timp cât le ai poţi să faci ce vrei cu ele pentru că sunt propriile tale posesiuni. Pentru alţii poate însemna o teamă de angajamente sau de ataşament faţă de sexul opus şi închiderea în sine. Desigur că nu este singurul film care promovează aceste elemente dar acesta a prins extrem de mult la public.

Ceea ce chiar vreau să văd, este un film doar despre Grey. Aş vrea un film care să se focuseze doar pe acest personaj. Fără romantism, fără stereotipuri. Nu ştiu dacă vă aţi seama dar personajul său este de o complexitate fantastică dar este redus, extrem de mult, la un rol banal într-un film clişeic. Gândiţi-vă doar cât de bine ar prinde un film având la bază povestea unui tânăr realizat, cu tot ce presupune viaţa acestuia. Pornind din copilărie, maltratările, supravieţuirea continuă, determinarea, curajul, ambiţia, apoi adopţia, reintegrarea în familie, dorinţa de a deţine controlul, în sfârşit şi toată ascensiunea acestuia până în punctul în care ajunge unul dintre cei mai de succes antreprenori. Ar deveni un trailer psihologic demenţial la care, cu siguranţă, ar merge, cu interes şi bărbaţii. Nu, acum nu merg din interes ci obligaţi.

Filmul este de văzut, doar că nu ar trebui să aveţi aşteptări de la el, mai ales dacă aţi citit cărţile. Pe principiul “cartea strica filmul din 1920 până în prezent”. De dragul de a petrece o seară altfel, departe de casă, este o idee de pus în aplicare. Vizionare plăcută tuturor!