În ape adânci de Paula Hawkins

26 octombrie 2018

În ape adânci de Paula Hawkins este cea de-a două carte a autoarei tradusă în română după Față din Tren, carte a cărui subiect a fost adaptat în filmul cu același nume. În primul rând vreau să menționez faptul că această a două carte a autoarei mi se pare mult mai bună decât precedentă. Stilul său este mult mai personal, modul în care jonglează cu personajele neesită mult mai multă atenție iar detaliile sunt mult mai greu de găsit decât înainte.

„Beckford e un loc ciudat, plin de oameni bizari, cu un trecut de-a dreptul straniu. Chiar prin mijloc e străbătut de un râu, iar asta-i cea mai ciudată chestie din toate: parcă oriîncotro te-ai întoarce, oriîncotro te-ai îndrepta, nu știu cum se face, dar ajungi întotdeauna la râu.”

Am ales ca acest roman să se regăsească atât în categoria cărţilor poliţiste cât şi în cea a cărţilor psihologice pentru că din viaţa fiecărui personaj afli detalii absolut cutremurătoare, adevăruri care se doreau îngropate dar şi intrigi care ies la suprafaţă după ani de reprimări şi în moduri brutale care duc la situaţîi tensionate. Paula Hawkins este cu adevărat un maestru păpușar care, deși destul de atentă cu personajele sale, reușește să pătrundă adânc în mințile și sentimentele lor până la pragul unei adevărate disecții a personalității și reacțiilor.

„Nel Abbott este moartă. E ultima dintr-un lung şir de femei înghiţite de apele întunecate ale răului. Sora ei, Jules, e măcinată de regretul că i-a ignorat strigătul de ajutor şi are certitudinea că Nel nu s-a sinucis. Fereşte-te de apele liniştite. Nu şții niciodată ce ascund.”

Cartea nu este superficială, subiectul este nou iar modul de abordare al Paulei este din ce în ce mai personal, această mergând tot mai mult spre un stil aparte față de orice alt tip de roman de acest gen am citit înainte.  Cartea este un thriller psihologic care te provoacă, este plin de complexitate și nu îți permite să iei pauze. Mintea trebuie să-ți lucreze în permanentă, în special datorită numărului mare de personaje dar și a poveștilor de viață ale acestora care se împletesc în moduri dintre cele mai ciudate.

„Lucrurile pe care vreau să mi le amintesc îmi scapă; cele pe care încerc din răsputeri să le uit se întorc necontenit. Cu cât mă apropiam mai mult de Beckford, cu atât mai stăruitor devenea, iar trecutul ţâşnea spre mine că un stol de vrăbii dintr-un gard viu: surprinzător şi implacabil.”

Cumva, în această nouă carte, autoarea îmi amintește de cărțile Camillei Läckberg, scriitoarea mea preferată. Cele două au în comun faptul de a aduce trecutul în prezent. Prieteniile se destramă, familiile sunt dezbinate, secretele ies la suprafață, marile iubiri devin terenuri minate si totul ia sfârșit în mod tragic în acelaşi loc “Bulboană Înecaţilor”. Amalgamul de personaje compunând un puzzle plin de evenimente prezente și trecute poate lua pe nepregătite cititorii. Personaje precum detectivii Sean Townsend şi Erin Morgan, soţia detectivului Sean, Helen dar şi tatăl acestuia Patrick, unul dintre profesorii Lenei, Mark Henderson, o pretinsă clarvăzătoare locală Nickie Sage şi Louise Whittaker, mama lui Katie şi a lui Josh ascund poveșți dramatice și secrete demult îngropate. Fiecare are partea sa de adevăr și fiecare omite ceva anume din poveste. Cum îi aduci împreună astfel încât să poți formă o imagine completă?

„Râul poate să se-ntoarcă peste trecut, să-l scoată pe tot la lumină și să-l scuipe pe maluri, la vedere, dar oamenii nu pot face asta.”

Mi-a plăcut, enorm, finalul. Cu tot amalgamul de personaje, piesele sun acolo tot timpul și trebuie doar să le pui împreună pentru a crea ansamblul poveștilor de viață ale acestora. Deznodămantul este cutremurător, dur și ușor imprevizibil, asta dacă eșți la primele romane polițiste. Pentru mine a fost o adevărată provocare să pun cap la cap elementele și mi-a plăcut, enorm, să deslușesc câteva dintre misterele cărții. Nu este o carte ușoară, din contra, te încarcă, cu informații și sentimente. Este o carte pe care trebuie s-o devorezi dintr-o bucată altfel pierzi piese importante.

„Unii spun că femeile au lăsat ceva din ele în apă, alțîi spun că apă păstrează ceva din puterile lor, fiindcă de atunci le-a atras spre țărmurile sale pe cele fără noroc, pe cele disperate, pe nefericite, pe rătăcite. Vin aici că să înoate cu surorile lor.”

Este un final puternic, fiind imposibil să îți ții în frâu emoțiile lecturand ultimele capitole. Bine ascunși în spatele unei legende vechi în care oamenii cred și de care se tem, criminalii au cale liberă spre îndeplinirea unor impulsuri de necontrolat care lasă în urmă răni adânci și distrug vieți. De asemenea, precum restul cărții, deznodământul este plin de simbolistica și având în spate o motivație cel puțin egoistă și neconcludentă pentru mulți oameni raționali. Pentru oameni precum criminalul, iluziile perfecțiunii sunt importante, apartenența la ceva este importantă și nevoia de putere este crucială. I-ai toate acestea și ți-ai câștigat un inamic terifiant.

  • Autor: Paula Hawkins
  • Editura: Trei
  • Colectia: Fiction Connection
  • Anul aparitiei: 2017
  • Tip coperta: Brosata
  • Nr. pagini: 430 pagini

Partajează asta:

Wrap Up

În ape adânci de Paula Hawkins

  • 10/10
    Actiune
  • 10/10
    Suspans
  • 10/10
    Psihologie
  • 10/10
    Intriga
  • 10/10
    Personaje

Mi-au plăcut

  • Mesaj
  • Complexitatea
  • Psihologia din spatele personajelor
  • Simbolistica
  • Stilul scrierii

No Comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.