„Tipul din filme nu există” de Bogdan Stoica este primul volum al trilogiei care mi-a picat în mâini. Îl urmăream pe Bogdan Stoica de ceva vreme, datorită blogului personal, aşa că am fost curioasă când am aflat despre acest nou proiect.
Am realizat, ulterior, faptul că autorul a decis să intre în această nouă breşă a scriitorilor romani care publică ceea ce postează pe blog, fără mari adăugiri dar care vor să ajungă puţin mai departe de online, cu toate că folosesc acelaşi mediu pentru a se promova şi sunt citiţi de aceiaşi oameni care le citesc şi blogul. Paradoxal sau nu.
Cartea se citeşte lejer, textele sunt destul de amuzante şi autoironia autorului urmează aceeaşi tipologie ca cea a blogului cu care şi-a obişnuit cititorii. Deşi mi se pare că este destul de acid cu sexul puternic, chiar dacă face parte din aceeaşi categorie, şi uneori misogin, cumva tinde să fie un fel de cel mai bun prieten al femeilor. Cu toată dorinţa de a deconspira jocurile bărbaţilor, punându-i pe toţi în aceeaşi oală cu ulei încins, mi se pare că devine cumva acel prieten homosexual stereotipic din mai toate filmele americane care îşi protejează prietena cea mai bună.
Modul în care Bogdan alege să taie şi să spânzure nu mi se pare cea mai bună abordare, mai ales venită de la un alt bărbat. În primul rând, atât femeile cât şi bărbaţii au fost educaţi în spiritul unei poveşti care să le dea o anumită perspectivă asupra vieţii ( Disney pentru fete şi filmele porno pentru băieţi). E normal să gândim strâmb şi să judecăm tot ce mişcă ori să avem perspective stupide asupra realităţii cotidiene sau a relaţiilor. Am avut şi avem modele distorsionate, înţelese greşit şi puse în practică prost aşadar am ajuns să pornim la drum cu un handicap serios de tipul femeile trebuie să fie salvate de un prinţ pe cal alb iar bărbaţii trebuie să aibă o doamnă în societate şi o curvă în pat.
„E nasol când vrei vacanţă de la vacanţă. Iar când o vrea şi el , e şi mai nasol. E un fel de-a spune că un laş „Hai să luăm o pauză!”.”
Înţeleg autoironia, mai ales ştiind stilul autorului, dar nu mă pot obişnui cu acest limbaj vulgar pe care orice autor roman vrea cu tot sufletul să îl pună în cărţi. Ştiu că fiecare scrie ce şi cum simte şi sunt complet de acord cu „durutul în cot” despre ce cred alţii dar în momentul în care oferi ceva spre lectură oricărui om interesat să te citească îţi asumi faptul că îi oferi acelui om dreptul de a te critica sau de a nu fi complet de acord cu ceea ce ai scris sau modul în care ai scris.
Pe lângă partea satirică şi amuzantă a cărţii, faptul că toţi bărbaţii sunt la fel, ceea ce mi se pare o generalizare absurdă, ca şi cum ai spune că şi toate femeile sunt la fel, ceea ce e din nou absurd, dar că aşa sunt ei de când există, de când s-a ridicat maimuţa în două picioare şi a început să meargă şi să vâneze e deja SF. În primul rând că poţi să cazi în cealaltă extremă, de la minunata lume a filmelor Disney şi a filmelor Porno în minunata lume a misandriei şi a misoginismului. Pentru că de aia ajung atât de multe femei să se simtă ofensate din orice, să reclame un salut ca fiind orice numai salut nu sau bărbaţii să devină geloşi şi violenţi şi până la un nou război al sexelor. Aşadar autorul spune că toate femeile sunt nebune şi toţi bărbaţii sunt porci şi aia e! Trăieşte cu ei aşa cum sunt cauta alţii. Dar, potrivit aceluiaşi autor, toţi şi toate sunt la fel. Deci de unde alegi ceva mai bun?
Ceea ce mi-a plăcut, totuşi, la carte, pe lângă umorul cu care sunt tratate anumite subiecte, este faptul că spune un adevăr pe care şi eu l-am învăţat târziu. Adică faptul că bărbaţii sunt simpli. Femeile sunt complexe, despica firul în patru, se gândesc ce a vrut să spună autorul (bărbatul din viaţa lor) prin x şi y chestie în loc să ia acea chestie ca atare. La fel se întâmplă şi cu acţiunile, dar oare ce vrea să însemne că a făcut x sau y chestie? Înseamnă fix a ca a făcut acea chestie şi atât. Keep it simple! Femeile tind să gândească excesiv şi să cauta însemnătate acolo unde nu există pentru că avem profunzime şi avem nevoie de poveşti. Bărbaţii sunt construiţi altfel aşa că ar trebui să ne acceptăm unii pe alţii ca atare.
Cartea poate fi interpretată, pentru bărbaţi că e bine să fie poci şi nerespectuoşi şi să trateze femeia de lângă ei în ultimul hal pentru că aşa sunt ei şi nu pot fi altfel şi pentru femei, pe de-o parte pentru că ea, cea din relaţia abuzivă, se va întoarce înapoi la idiotul care o bate şi o violează pentru că sunt sigură că nu mai există plăcere pentru ea şi pe de altă parte la femeile care vor deveni acele feministe care vor da cu fiecare bărbat de pământ doar pentru că „toţi sunt la fel„.
„Consumăm ca nişte cretini ştirile cele mai atroce posibil şi asta ne-a afectat. Suferim, acum, cu toţii de un deficit de încredere absolut anormal dar care a devenit standard. Ne-am stricat toţi pe dinăuntru.”
Cartea e amuzantă şi se citeşte în numai câteva ore având pe alocuri unele pasaje care îţi dau un imbold să mergi înainte chiar şi când ai făcut-o de oaie rău de tot. Eu am citit-o la finalul unei relaţii toxice şi am învăţat să nu fac aşa cum scrie în carte dar nici să nu fac ceea ce nu m-ar face mândră. Nu sunt de acord cu multe dar asta nu înseamnă că nu voi mai citi blogul autorului. Până la urmă nu un gând ne defineşte ci o multitudine de gânduri şi percepţii.
- Autor: Bogdan Stoica
- Editura: Univers
- Anul apariţiei: Octombrie 2016
- Tip coperta: Broşata
- Nr. pagini: 224
No Comments