Crimă prin mica publicitate de Rodica Ojog-Braşoveanu

19 martie 2019

Crimă prin mica publicitate” de Rodica Ojog-Braşoveanu este prima carte a autoarei pe care o citesc. Chiar dacă nu mi s-a părut o carte incredibilă, am înţeles că acesta nu este cea mai bună carte a autoarei, voi mai citi şi alte cărţi pentru că vreau să descopăr de ce Rodica Ojog-Braşoveanu este numită Agatha Christie de România.

În primul rând, dacă începi să lecturezi Rodica Ojog-Braşoveanu, trebuie să ştii că vei găsi multe elemente romaneşti precum satira românească, personaje cu care am crescut cu toţii sau pe care le identificăm sub forma unor nume şi figuri pe care le vedem zilnic iar vocabularul este acela folosit de omul de rând, fără niciun fel de elemente pompoase sau greoaie.

Având la îndemâna atât anii petrecuţi în comunismul românesc cât şi titlurile ziarelor postdecembriste, autoarea crează în mai puţin de o sută de pagini o poveste simplă, amuzantă şi tipic românească. Aşadar Securitatea încă este în floare, agenţii dezertori sau dispăruţi sunt, încă, ştiri de interes naţional, aşadar descoperim satira şi umorul fine pe care autoarea le mânuieşte cu dibăcie în creionarea românului tipic, cu toate ale sale.

” Tot de atunci, Florina își făcuse din Scarlett un model. Se îmbrăca în verde, privea strălucitor ridicând o sprânceană (nu pe cea dreaptă ca Vivien Leigh, îi era imposibil, dar mergea și stânga), iar de cel puțin cinci ori pe zi anunța pe oricine dispus s-o asculte: ”La asta am să mă gândesc mâine!”. La care maică-sa replicase fără nuanțe, cârpind-o scurt: ”Eu îți spun că bunică-tu e bolnav și tu-mi faci cinema?! Nesimțito!”

O crimă tulburătoare zguduie liniștea şi buna înţelegere a unui apartament, la comun, deţinut de aşa numiţii soți Pavelescu. Ea, Lili Pavelescu, este tipica gospodină care se răzvrăteşte, uneori, dar în principal ştie mai bine decât toată lumea, dă sfaturi de viaţă şi de relaţii tinerilor şi pregăteşte mese tradiţionale româneşti. Partenerul său de viaţă, Mișu Etîcî ( aka Mihai-Mircea-Tudor-Ionel Pavelescu) se alătură acesteia în visul de pensionare în care vor putea să se bucure de anii rămaşi mâncând orice doresc, dormind oricât doresc şi făcând orice doresc, în limita capacităţilor.

Familia Pavelescu este acea familie tipic românească, vecinii tuturor, cu sertarul plin de pungi, cu sertarul plin cu hârtii şi chitanţe, cu apartamentul plin de bibelouri, covoare colorate şi macrameuri care îşi bagă nasul în viaţa tuturor, dar cu bune intenţii. Sub incidenţa ochilor care au văzut destule la viaţa lor, ei încearcă să controleze viaţa sentimentală şi socială a chiriaşei lor, Valentina de 45 de ani cu o stare financiară bună dar fără noroc în dragoste.

După o căsnicie ratată şi o relaţie care o lasă cu sechele evidente şi fără speranţă de mai bine, Valentina este convinsă de vecinii şi chiriaşii săi să pună un anunţ în ziar la rubrica de matrimoniale în căutarea unui domn interesat de dragoste. După ce primeşte un răspuns cât se poate de prompt de la un presupus domn cât se poate de stimabil, se pune la cale o întrevedere. Odată cu un buchet de liliac, domnul în cauză îi aduce și moartea, Valentina fiind găsită a doua zi moartă în apartament. O investigaţie este iniţiată dar lipsa probelor este destul de problematică.

Investigaţia pentru descoperirea criminalului cade în această carte pe locul al doilea, fiecare pas fiind destul de previzibil, ancheta realizată fiind extrem de slabă şi investigaţia aproape absentă. Ceea ce se doreşte a fi accentuat este omul în sine, românul care are o soluţie pentru toate, ştie totul despre oricine şi oricând sare în ajutor pentru a se face remarcat. De asemenea, replicile pline de umor, deschierile satirice şi ironice îţi aduc zâmbete iar dialogurile stârnesc râsul.

„E pesemne o soartă a românilor să-şi găsească dintotdeauna salvarea în Vest…”

Pentru cineva care nu a citit cărţile autoarei această carte cu acţiune grăbită căreia îi lipsesc elementele esenţiale pentru a fi numită carte poliţistă s-ar putea să îi facă pe cei mai mulţi să nu mai citească. Cred că autoarea are mult mai multe de oferit şi un motiv pentru care o precede reputaţia de a fi regina cărţilor poliţiste româneşti. Cred că merită, totuşi, mult mai multă atenţie, chiar şi pentru amuzament.

Rodica Ojog-Braşoveanu este o scriitoare atipică de cărţi poliţiste, având un stil aparte, extrem de bine înrădăcinat în românescul comunismului şi postcomunismului pe care le descrie într-un mod aparte, interesant şi captivant. Alături de umorul, satira şi o abilitate de a se juca utilizând o grijă fantastică şi o psihologia sofisticată pentru a-şi diseca personajele, modul şi farmecul aparte pe care descrierile sale de epocă îl oferă devin o combinaţie mai mult decât fantastică pentru un roman de citit şi recitit.

Răsfoind paginile romanelor sale descoperi o autoare şi o persoană carismatică, educată, sofisticată şi plină de fler ce surprinde imaginile mai multor familii provenite din diferite medii sociale descriind, în detalii absolut incredibile şi pline de autenticitate, traiul bucureştenilor atât din perioada comunistă cât şi de după revoluţie cu tot ceea ce presupune viaţa, interesele, deprinderile, vocabularul, exprimările sau obiceiurile.

  • Autor: Rodica Ojog-Braşoveanu
  • Editura: Nemira
  • Colecţia: Suspans
  • Anul apariţiei: 2014
  • Tip coperta: Broşata
  • Nr. pagini:  96

Partajează asta:

Wrap Up

Crimă prin mica publicitate de Rodica Ojog-Braşoveanu

  • 7/10
    Actiune
  • 7/10
    Suspans
  • 10/10
    Psihologie
  • 8/10
    Intriga
  • 10/10
    Personaje

Mi-au plăcut

  • Simplitate
  • Autenticitate
  • Satira autohtona
  • Personajele

Mi-au displăcut

  • Ancheta slaba
  • Investigatia in sine
  • Revelarea criminalului

No Comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.