Magonia de Maria Dahvana Headley

19 mai 2019

Magonia de Maria Dahvana Headley face parte din colecția Leda Edge şi ne prezintă o lume fascinantă şi plină de neprevăzut. Aza Rei, personajul central al romanului, suferă de o boală rară de plămâni care o poate ucide în orice moment. Nimeni nu poate depista,însă, vreo urmă care să determine cauzele şi posibile tratamente.

Magonia” ne prezintă lumea de deasupra lumii noastre, sau mai bine spus o lume incredibilă ascunsă în spatele norilor. Plină de elemente fantastice, creaturi nemaivăzute şi mistere nedezlegate până acum, romanul te catapultează într-un univers supranatural din care nu vei mai dori să ieşi. Modul în care Heafley se joacă cu descrierile, personajele, creaturile din altă lume pentru a le îmbina într-o poveste complexă şi plină de mistere este absolut răvăşitor.

Aza şi Jason sunt acel cuplu de prieteni care se cunosc de o viaţă, care îşi ştiu cele mai adânci secrete şi temeri şi de la care te-ai aştepta, într-un fel sau altul, să ajungă împreună. Jason şi-a petrecut toată viaţa cu nasul în cărţi, dând impresia că într-un fel, adânc înrădăcinat în fiinţa sa, exista determinarea şi încăpăţânarea de a-şi salva prietenă, din ghiarele morţii care ameninţa să iasă la iveală cu fiecare tuse, răceală sau fir de praf care pluteşte în aer. Aza încearcă să îşi trăiască viaţa în ciuda bolii sale şi este determinată să rămână alături de familia şi prietenul său bun cât mai mult timp cu putinţă. Această grijă şi iubire cu care autoarea îşi creionează personajele este cât se poate de fascinant, interesant şi plin de blândeţe.

”Am petrecut prea mulți ani acordând atenție tuturor lucrurilor, cu excepția faptului că timpul trecea pe nesimțite. Mijlocul poeziei îți spune să nu pierzi vremea cât ești în viață, ci să îi săruți pe oamenii pe care trebuie să îi săruți și să îi iubești pe oamenii pe care trebuie să îi iubești.”

Nu sunt un fan înrăit al idee de fantesy dar înţeleg de ce este atât de îndrăgit şi atât de popular acest gen. Desigur, exista o multitudine de elemente ale acestui gen în „Magonia” de la corăbii plutitoare, la jumătate păsări şi jumătate oameni care vorbesc, cântece care trezesc elementele naturii la viaţă şi alte creaturi magice. Bine aţi venit, aşadar, la bordul navei Amina Pennarum. Nu ştiu, nici până azi, dacă mi-a plăcut sau nu construcţia Magoniei ca oraş în sine, funcţionalitatea sa, legenda, apariţia, dezvoltarea sau cum se ajunge în diferite puncte ale poveştii. Cumva mi s-a părut că autoarea s-a dedublat aici şi nu a reuşit, totuşi, să menţină cele două poveşti împreună ci mai mult le-a încurcat. Din nou, poate fi un efect al lipsei de experienţă pe care o am cu acest gen literar.

În primele capitole descoperim povestea din perspectiva Azei care care, ca orice adolescenta tipică, se lupta cu învălmăşeala de gânduri, idei, trăiri şi sentimente care vin împreună şi explodează umplându-ne inima şi mintea de tot felul de elemente şi trăiri care mai de care mai ciudate sau contradictorii. Cu toate acestea şi datorită experienţei de viaţă pe care a trebuit să înveţe să o accepte, din cauza bolii de care suferă, Ază este cât se poate de tipică şi de atipica adolescenţilor moderni. Sarcasmul, determinarea, încăpăţânarea, răutatea şi indiferenţa ei sunt toate un rezultat al faptului că trăieşte fiecare zi ca pe ultima şi aşa a trăit mereu.

„Știu că e penibil. Da, citesc. Omoară-mă. Puteam să-ți spun că am crescut în bibliotecă și cărțile au fost prietenii mei, dar nu ți-am zis asta, nu? Fiindcă sunt miloasă. Nu sunt un geniu și nici un copil destinat să devină un geniu. Pur și simplu așa sunt eu. Citesc chestii. Cărțile nu sunt singurii mei prieteni, dar ne înțelegem bine. Na.”

Dar cu toate elementele supranaturale, cu tot ceea ce înseamnă Magonia, Aza şi Jason, relaţia lor de prietenie şi personajele în sine sunt de o complexitate şi frumuseţe aparte. Se descifrează şi se provoacă unul pe celălalt constant şi neexagerat, se cunosc şi de descos cu fiecare zi fără ca relaţia lor să se schimbe. Chiar odată cu metamorfozarea Azei odată cu moartea să pământească şi reîntoarcerea pe tărâmul din care a fost forţată să plece nu devine un obstacol în calea prieteniei celor doi. Cred ce prietenia lor profundă, complexă, stranie şi trainica este cea mai frumoasă şi cea mai interesantă din câte am descoperit în romanele precedente.

Oricât ai crede că ştii totul despre Magonia, că ai înţeles destule cât să poţi preconiza ceea ce se va întâmpla în continuarea volumului, de fapt te înşeli. Povestea este atât de efervescentă, complexă, furtunoasa şi plină de elemente care mai de care mai interesante încât te pierzi, rămâi cu întrebări care nasc şi mai multe întrebări odată ce ai reuşit să întorci şi ultima filă a primei părţi din povestea Magoniei.

„Da. Știu că oamenii mor. Știu că atunci când oamenii mor, cei care rămân în urma lor întotdeauna se gândesc că s-a întâmplat ceva nebunesc, fiindcă moartea, prin natura ei, pare o nebunie. Asta se datorează în parte modului în care oamenii au privit mereu moartea, de parcă e ceva oarecum special, de parcă fiecare persoană care moare e un erou. Vrem să murim spectaculos, nu doar să „pierim”.”

  • Autor: Maria Dahvana Headley
  • Anul aparitiei: 2016
  • Editura: Leda
  • Colectia: Leda Edge
  • Tip coperta: Brosata
  • Numar pagini: 304

Partajează asta:

Wrap Up

Magonia de Maria Dahvana Headley

  • 9/10
    Actiune
  • 10/10
    Suspans
  • 10/10
    Psihologie
  • 9/10
    Intriga
  • 10/10
    Personaje

Mi-au plăcut

  • Complexitate
  • Autenticitate
  • Construirea personajelor
  • Relatia dintre personajele principale

Mi-au displăcut

  • Unele pasaje lungite excesiv
  • Intriga incalcita

No Comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.