„Eu sunt femeie” de Maria Cristiana Tudose

8 mai 2019

Eu sunt femeie” de Maria Cristiana Tudose a fost prima carte în format audio pe care am „lecturat-o”. Experienţa mi s-a părut interesantă chiar dacă această carte este una dintre multele cărţi populare pe Facebook care nu m-a impresionat prea tare. Ideea principală a cărţii, prezentarea etapelor vieţii unei femei povestita prin prisma a trei generații.

În ultimii ani am asistat la o masivă campanie de oferire a puterii femeilor, în general. Într-un fel, această carte se foloseşte de femei cu scopul de a denigra bărbaţii. Descoperim incursiunea unei femei în viaţă, creşterea şi educarea unde prezenta masculină este absenţa sau foarte puţin prezenta. În acelaşi timp, se simte prezenţa unor resentimente faţă de partea masculină încă de la primele pagini şi faptul că personajele principale sunt femei pare să le ofere un fel de putere absolută asupra a orice.

„Mi-a spus mama într-o dimineaţă: „Tu ai nevoie de un bărbat răbdător, care să te iubească cu adevărat. Evită oamenii fără un ţel în viaţă, evita bărbaţii care promit prea multe deşi faptele lor lăsa de dorit. Tu poţi şi vei face totul singură, iar asta sperie pe oricine. Doar bărbatul potrivit va rămâne, te va susţine şi îţi va dărui liniştea de care ai nevoie. Draga mea, tu eşti o furtună şi puţini bărbaţi ştiu cum să te calmeze”.

Relaţiile prezentate nu spun părţi din două perspective, aşa cum ne-am aştepta ca o astfel de carte să prezinte. Şi cum avem doar perspectiva femeii, ştim doar că relaţiile se destramă din pricina bărbaţilor, a felului lor de a fi şi a imposibilităţii lor de a-şi asuma răspunderea. Titlul cărţii este înserat mult prea constant în carte, uneori din senin alte ori într-un mod brutal ca şi cum asta ar explica acţiuni, rezultate sau consecinţe.

Deşi femeile din carte sunt puternice, au nevoie continuu de prezenţa unui bărbat. Se pot, desigur, lipsi de acesta dar în momentele de absenţa femeile se simt abandonate, inimile le sunt sfâşiate şi lumea lor se năruie. Nu se menţionează, clar, cum se ajunge dintr-un punct în altul pentru că dialogurile sunt absurde, banale şi nu au niciun fel de bază reală. Desigur, dialogurile sunt menite să facă lectura mai uşoară dar cartea în sine este o lectură uşoară pentru că nu te lasă să te gândeşti prea mult, filosofia de Facebook este deja răsuflată iar singurele lucruri cu adevărat interesante sunt câteva idei ale personajelor care îţi dau de gândit cu privire la cum să te descurci în viaţă mai mult de nevoie decât din propria voinţă.

„Să-i săruți fruntea înainte de a pleca la muncă. Să-i mângâi obrazul. Să o asculți atunci când este supărată. Să știi cum să o calmezi. Să-i oferi libertate atunci când are nevoie. Să pretinzi atât cât oferi. Nimic mai mult. Asta înseamnă să iubești o femeie! Să cunoști fiecare aluniță de pe trupul ei. Să știi care-i sunt rănile și să nu le atingi. Să nu-i judeci trecutul, să nu-i frângi aripile și să o lași să viseze. Să te bucuri atunci când o vezi intrând pe ușă. Să adori zâmbetul ei atunci când primește un buchet de flori. Asta înseamnă să iubești.”

Dacă eşti parte din generaţia anilor ’80 sau ’90 cu siguranţă ştii ce este Mircul. În romanul „Eu sunt femeie” de Maria Cristiana Tudose, Maria şi Vlad se cunosc pe Mirc, aşadar online, îndrăgostindu-se fără să se vadă chiar dacă se afla la mii de km distanţă, ea în Italia şi el în România. Aici lucrurile se complica şi „relaţia” se termină înainte de a se fi întâmplat. Aici există o multitudine de conversaţii care nu prea au o bază reală şi chiar mi-ar fi plăcut să mă bucur de revederea unei conversaţii pe Mirc, cu toate prescurtările, abrevierile şi jargonul tipic. Am fost dezamăgită.

Următoarea relaţie îşi ia, fără doar şi poate, toată inspiraţia din celebru film „Friends with benefits” unde relaţia sexuală este primordială, secretă şi având o singură regulă pe care nimeni nu o poate păstra, fiind de la sine înţeles de ce. Dragostea este strict interzisă în timp ce plăcerea fizică are întâietate. După multe întorsături de situaţie, mai mult sau mai puţin dramatice, am descoperit un personaj în persoana lui Paul care, chiar cu toată suferinţe de care a avut parte în viaţa decide că este pregătit să se dăruiască unei singure femei şi are curajul să-şi pună, din nou, inima la picioarele cuiva. Faptul că un bărbat este prezentat puternic şi curajos îndeajuns încât să-şi poată povesti dramă, durerea, slăbiciunile şi să-şi scoată la iveală cicatricile în faţa unei femei mi se pare de o profundă însemnătate şi chiar m-a impresionat construcţia acestuia în acest punct.

„Eu sunt femeie! Nu voi mai depinde de iubirea și sentimentele unui bărbat. Îmi voi clădi propria lume. Totul depinde de mine.”

Un alt subiect care mi se pare bine evidenţiat şi asupra căruia am meditat destul de mult, deoarece sunt destul de apropiată de mama mea sufleteşte dar departe ca oameni. Relaţia  dintre mamă şi fiica mi s-a părut emoţionantă, statornică şi plină de iubire. Faptul că eroina s-a împărţit, cumva, între mama şi străbunica în timpul vieţii m-a făcut să mă gândesc la bunica şi străbunica ce m-au crescut şi cât de dedicaţi sunt bunicii şi străbunicii în creşterea şi educarea nepoţilor şi strănepoţilor. Aici cred că trebuia pus un accent asupra importanţei de a avea bunicii alături şi parte din educarea copiilor încă de mici.

„Bărbații știu să iubească. Când un bărbat iubește, lasă toate armele jos. Fără să vrea, devine vulnerabil, dar asta nu-l neliniștește: pentru fericirea ei ar face orice.”

Mi se pare că autoarea nu a atins acea maturitate menită să-i ofere posibilitatea de a rezuma femeia la statutul de victimă a relaţiilor de iubire care trebuie să înveţe să devină puternice după fiecare lovitură pentru că doar în acest fel se pot răzbuna pe cei care i-au frânt inima. Nu există o multitudine de idei în această carte ci doar câteva idei principale care sunt utilizate şi reutilizate sistematic până la pragul în care devin obositoare. Se folosesc multe citate de tipul Facebook aşa cum am mai întâlnit şi în alte cărţi la fel de populare datorită mediatizării în mediul online. Nu este o capodoperă şi nu cred că am învăţat mare lucru din cele prezentate. Nu am putut empatiza cu personajul principal pentru că nu mi s-a părut că devine mai puternică ci doar mai plină de resentimente, gânduri neprietenoase faţă de bărbaţi în general şi acel tip de femeie care se victimizează uzând aceeaşi poveste veche pentru a fi compătimita.

  • Autor: Maria Cristiana Tudose
  • Editura: Bestseller
  • Anul apariţiei: 2016
  • Tip coperta: Broşata
  • Număr pagini: 258

Partajează asta:

Wrap Up

„Eu sunt femeie” de Maria Cristiana Tudose

  • 6/10
    Actiune
  • 7/10
    Suspans
  • 7/10
    Dragoste
  • 6/10
    Intriga
  • 7/10
    Personaje

Mi-au plăcut

  • Simplitate
  • Idea de baza a cartii
  • O lectura buna pentru cei care nu citesc, de obicei
  • Relatia dintre mama si fiica

Mi-au displăcut

  • Banalitatea
  • Publicitatea care vrea cartea altceva decat este
  • Folosirea excesiva a citatelor
  • Dialogurile fortate
  • Pasaje lungite excesiv

No Comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.