„Întoarce-te la mine” de Simona Lungu este una dintre cele mai noi apariţii ale Editurii Bookzone. Se pare că editura are în planul de publicare mai mulţi autori romani, ceea ce nu mă poate decât bucura. Nu auzisem, sinceră să fiu, de Simona Lungu iar cărţile au fost o adevărată surpriză la care nici nu mă gândeam. Povestea este împărţită în două volume şi este ficţiune istorică. Fiind pasionată de întâmplările din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, am fost curioasă în legătură cu o posibilă perspectivă românească asupra războiului.
Am mai citit cărţi ale căror acţiuni se petrec în cel de-al Doilea Război Mondial şi toate m-au cutremurat, m-au adus în pragul lacrimilor şi am avut nevoie de multe zile pentru a-mi reveni. Această carte nu face rabat, în niciun caz. Deşi nu vorbeşte atât de mult despre ororile războiului din punct de vedere al omorurilor, câmpului de luptă şi atrocităţilor săvârşite de diverse țări,cartea aduce în plan poveştile celor lăsaţi acasă, femei, copii şi bolnavi care au trebuit să se descurce odată ce bărbaţii au fost înrolaţi.
,,- Of, copila mea, nici nu știi cât de rău îmi pare pentru ce trebuie să trăiești. N-am crezut niciodată că vei apuca aceleași vremui pe care le-am trăit și noi, când eram de vârsta ta. E cumplit. Războiul e cumplit!”
Ana este acea copilă naivă, venind dintr-o familie înstărită care nu a ştiut niciodată ce înseamnă lipsa, oamenilor sau materială. Deşi destul de răsfăţată şi având acea gândire a aristocraţilor anilor ’40 din România, părinţii încearcă să o pună, continuu, în gardă pentru a fi pregătită pentru ce-i mai rău. Din păcate, Ana va descoperi cât de nedreaptă poate fi viaţa, cât de greu muncesc oamenii pentru o pâine, odată cu apariţia bombardierelor ruseşti în Constanța.
„Întoarce-te la mine” spune povestea unei copile forţată să se maturizeze înainte de vreme, să înveţe să supravieţuiască şi să devină mamă pentru copilul orfan de mama al bărbatului pe care îl iubeşte şi pentru care ar face orice. Povestea de iubire dintre Ana Maria Stanciu, o româncă şi Friedrich Bruch, un ofiţer neamţ, este dramatică, plină de pasiune, dragoste nestăvilită, gelozie dusă la extrem dar şi sacrificiu, onoare şi o iubire care transcede timpul, distanța şi chiar războiul.
,,– Promite-mi că te vei întoarce la mine! Știu că este un om de cuvânt, iar promisiunea dată cuiva îl va convinge să facă orice pentru a o îndeplini. Doar așa voi ști că va lupta să supraviețuiască și nu se va lăsa dărmat de nimeni și nimic. Scopul nostru este de a dăinui acestor ani nenorociți, atât pentru noi, cât și pentru copii.”
Personajele principale, Ana si Bruch sunt contradictorii la inceput, luand decizii pripite, necântărind faptele, fiind mult prea ancorați in pasiunea dintre ei si fiind foarte rar rationali si sensibili la ceea ce se intampla in jurul lor, pana in punctul in care Ana ramane gravidă in plină perioadă de instabilitate politica și militară. Dar cum iubirea nu este niciodată perfectă și partenerii trebuie să lucreze împreună pentru a reuși, nici povestea de iubire a celor doi nu face rabat de părțile rele iar gelozia si violența absurdă lovesc într-un punct culminant amenințând să rupă legatura celor doi.
,,Logic si corect ar fi sa-mi vad de ale mele, interesul sa-mi fie indreptat doar spre baiat, iar pe el sa-l evit. E clar acest aspect… dar pot? Pot sa-l tin la distanta cand am turbat in orele in care nu l-am vazut? Ce mi s-a intamplat de-l vreau aproape mereu?”
Ana nu mi-a stârnit foarte multă compasiune la început, mi se părea doar o fetiţă răsfăţată căreia îi este frică să iasă din camera sa şi căreia nu îi pasă de nimeni şi de nimic. Până la finalul poveştii, însă, am reuşit să o cunosc pe femeia Ana, puternică, plină de iubire şi compasiune, dură în faţa vieţii dar sensibilă la acea fărâmă de bunătate din jurul său şi care ar face orice pentru copiii săi, având o inimă de aur şi o minte abilă care nu se înduplecă să lase pe străzi doi copii mici care nu sunt ai săi.
,,-Mi-as fi dorit să fiu mai aproape de casă. Iar acum că te-am regăsit, cu siguranță că această distanță va deveni coșmarul meu.’’
Cu toată toxicitatea care-i urmăreşte pe protagoniști, barierele de limbă, egoismul, ambiţia de a nu da semne de apropiere, gelozia şi violenţa, cei doi sunt aduşi la realitate, brusc şi în cel mai violent mod posibil odată ce armata română a decis să întoarcă armele împotriva germanilor şi să se alăture ruşilor. În acest punct, cei doi încep o luptă crâncenă, de ambele părţi, pentru supravieţuirea şi reîntoarcerea la familia întemeiată împreună şi cu gândul la adevăratele motive ale bucuriei şi iubirii lor.
,,Poate iubirea să strapungă așchiile necruțătorul război, să umple goliciunea lăsată în urma sa și să sfideze timpul pierdut?’’
Războiul este imprevizibil, aduce moarte, foamete, răni ireparabile, frânge inimi, separă oameni şi te forţează să te maturizezi cu mult înainte de a-ţi fi venit vremea. Dar în această poveste, pe lângă ororile războiului cu toate ale sale, descoperim curajul, maturizarea frumoasă, prietenia trainică dintre protagonişti şi familia lui Abner şi a Crinei, legăturile dintre oameni în vremuri de restrişte, iubirea de mama, mândria de a fi om, iubirea de părinte, răbdarea şi acceptarea, dăruirea, sacrificiul de dragul iubirii, credinţă, regenerarea, creşterea şi dezvoltarea.
,,Îmi atinge iar rana din sufletul fragil, destul de încercat până la această vârstă. Pe zi ce trece sângerează mai mult, concluzionând că viitorul nostru e incert.’’
Cu toate greşelile gramaticale peste care, din păcate, nu am putut trece, mai ales în cazul unei scriitoare românce, cartea spune povestea maturizării, a vieţii care te loveşte brusc şi fără menajamente şi ale omului afectat de război, într-o veşnică luptă de supravieţuire şi adaptare la schimbări majore pe care nu le poate evita. Am învăţat să îndrăgesc această poveste şi protagoniştii acesteia până în punctul în care, aproape de final, nu mi-am mai putut reţine lacrimile, adunate de-a lungul celor două volume. Am lecturat cele două cărţi în doar o zi pentru că nu m-am putut dezlipi de ele, de povestea captivanta prinsă între cele două coperte fără a cunoaşte deznodământul, aşa cum a fost el.
Mulţumesc, Bookzone, pentru posibilitatea de a lectura această nouă carte a unui autor român contemporan.
- Autor: Simona Lungu
- Editura: BookZone
- Anul apariției: Iunie 2019
- Tip coperta: Brosata
- Nr. pagini: 576 pagini
No Comments