Femeile care au renunțat la bărbați de Karine Lambert spune povestea a cinci femei din generaţii diferite, care provin din lumi diferite, au un singur punct comun: nu vor să mai audă de dragoste şi bărbaţi şi au inventat un alt mod de a trăi. Bărbaţii sunt prezenţi doar prin absentă, apar în amintirile, în nostalgiile, în visele şi în dorinţele lor ascunse. Singura prezentă masculină acceptată este motanul casei! O nouă locatara vine într-o zi să le bulverseze viaţa. Juliette afla cu uimire regulile casei şi e impresionată de complicitatea, de curajul şi de nebunia acestor femei. Însă ea nu a renunţat încă la dragoste. Va zgudui ea oare convingerile vecinelor sale?
Să ne imaginăm o clădire cu femei care au renunţat să spere la dragoste, la bărbaţi şi relaţiile cu acestea, fie că sunt personale, profesionale, familiale sau romantice este aproape imposibil, ca o glumă morbidă, un umor negru exagerat care ar putea fi trecut, cu uşurinţă, cu vederea. Dar este o perspectivă cât se poate de palpabilă pusă în scena într-un bloc din Paris de către autoarea Karine Lambert ca un răspuns la modul în care dezamăgirile, neîmplinirile şi iubirile pierdute ne afectează pe noi omenii, în general şi pe femei, în particular.
”Carla mi-a spus c-au renunțat. Să renunți! Ce enormitate! Ce cuvânt urât! De ce? Sunt nebune? Sunt călugărițe? Sunt la mănăstire? O să-mi pună o scufie pe cap… nu-mi stă bine cu pălărie… mamei îi vin bine pălăriile… ca și pantofii cu toc înalt… e frumos piciorul unei femei în mâna unui bărbat… mâna unui bărbat… vocea unui bărbat… o casă fără râsete de bărbat… fără șosete bărbătești în baie!”
Ghinionul care le-a urmărit pe protagoniste, dezamăgirile şi iubirile neîmplinite sunt cele de care se fereşte constant, Juliette, tânără și nonconformistă, care acceptă condițiile, se obișnuiește cu ele, dar nu pierde niciun moment în căutarea unui bărbat potrivit pentru ea şi cea care le zdruncina echilibrul fragil locatarelor din blocul abstinenţei.
De fapt, cu excepţia Reginei care se dezintegrează, odată cu vârsta, nicio femeie nu a renunţat, de fapt, la bărbaţi ci considera că le este mai uşor să ignore o problemă decât să o confrunte direct şi, astfel, să rişte o nouă dezamăgire sau neîmplinire spirituală ori sentimentală. Aceste femei renunţa la uniunea fizică, la sex şi a se dărui pe ele sau a se lăsa purtate de val, nu la dragostea profundă dintre un bărbat şi o femeie, visând la cineva din trecutul lor. Echilibrul, oricum fragil şi previzibil, te pune pe gânduri şi este o lectură destul de plăcută, pe care o poţi discuta cu prietenii, prietenele, cu precădere, sau în relaţia de cuplu.
Paradoxul este faptul că, deşi exista concepţii diferite despre iubire, relaţii, sex, femeie, bărbat, etc fiecare om, fie că este femeie sau bărbat, se închide în sine, afectat de anumite episoade neplăcute în care iubirea s-a aflat pe marginea unei prăpăstii şi planurile de viitor, cele pe termen lung şi care nasc dorinţe, idealuri, planuri şi fantezii care, la un anumit punct, sunt mult prea perfecţioniste ca să poată căpăta un contur raţional în viaţa de zi cu zi. Nu e nevoie să renunţi la un sentiment, din nevoia de a nu suferi. A-ţi refuza bucuriile, din teamă de a nu fi dezamăgit de orice nou om care intra în viaţa ta, înseamnă să te întemniţezi în propria cuşca care nu te ajuta în niciun fel, născând mai multe frustrări decât o nereuşită sentimentală şi erodând, mult mai profund, fiinţa.
- Autor: Karine Lambert
- Editura: Trei
- Anul apariţiei: 2015
- Colectia: Fiction Connection
- Tip coperta: Broşata
- Număr pagini: 176
No Comments