În „Lola și băiatul de treabă din vecini” de Stephanie Perkins, Lola este acel gen de adolescentă despre care se vorbeşte extrem de des, în special în România. Lola este fiica unui cuplu gay. De fapt, personajul este extrem de bine structurat, extrem de bine ancorat în realitate şi ştie cum să se facă vizibilă sau invizibilă. Este copilul de care se tem oamenii. Unul dintre subiectele cărţii, deşi nepus în prim plan, este modul în care un copil poate creşte într-o familie cu părinţi de acelaşi sex. Subiectul, tabu, adoptat de scriitoare mi se pare fantastic evocat. Lola este o adolescentă normală, responsabilă şi impulsivă, matură şi imatură, visătoare şi raţională, îndrăgostită şi confruntându-se cu decizii greşite. „De când mă ştiu am vorbit cu Luna. I-am cerut să mă călăuzească. E ceva profund spiritual în strălucirea ei palidă, în suprafața ei cu cratere, în înfăţişarea ca de ceară şi în fazele ei. În fiecare seară poartă o nouă haină, totuşi e întotdeauna ea însăşi. Şi e întotdeauna acolo.” Lola este acel om prins între două iubiri. Cea dintâi, neconsumată şi încă prinsă în inima sa, reiese la suprafaţă şi o umple de întrebări, se instalează nesiguranţa, dorinţa de a…

Facebook e cuvântul cheie al poveştii de iubire dintre Solidea şi Eduardo. Ne-am obişnuit că reţeaua de socializare, ce a devenit vecină cu dependenţa, să facă parte din viaţa noastră de zi cu zi şi nici nu ne arătăm doritori să ne eliberăm din „mâinile” sale cât să gustăm viaţa cu bune şi cu rele. Nici nu avem cum. Pe Facebook avem prietenii, familia, ştirile, noutăţile, cele mai fierbinţi subiecte şi permanentă stare de bine pe care ne-o da iluzia eliminării graniţelor dintre oameni. Ori internetul nedisimulat, deja, aceste legături şi ne îndepărtează, tot mai mult de oameni şi evenimente. Exact contrariul a ceea ce „promite”. Iubirile, create cu ajutorul internetului, sunt la ordinea zilei, făcând parte din viaţa fiecăruia dintre noi. Prieteniile, de asemenea, sunt la un click distanţă şi prieteniile par să spargă barierele kilometrice, date de distanţă. A fost uşor să mă regăsesc în această poveste, prin prisma descoperirii iubirii cu ajutorul internetului, dar şi a prietenilor care mi-au devenit extrem de dragi cu ajutorul acestei reţele sociale extrem de copleşitoare care ne guvernează viaţa, pentru că sunt sigură că nu sunt un caz singular, în niciuna dintre cele două ipostaze        „Dragostea intra în vieţile noastre…

Desfăşurată pe parcursul a douăzeci şi patru de ore, „Probabilitatea statistică de a te îndrăgosti la prima vedere” de Jennifer E. Smith spune povestea lui Hadley şi a lui Oliver ne vorbeşte despre relaţiile de familie, despre a doua şansă şi despre dragostea la prima vedere. Pare o poveste clişeică, la prima vedere, chiar fiind blamata de cei care au lecturat-o aşa că nu am avut mari aşteptări de la ea. O aveam în format e-book, primită cadou la un moment dat şi a fost prima carte pe care am lecturat-o pe e-reader. Este acel gen de carte prin care realizezi că adolescenţa nu e doar lapte şi miere, ca unele probleme sunt de-a dreptul banale în detrimentul celor care chiar îţi dau viaţa peste cap. Cei doi protagonişti, Hadley şi Oliver sunt doi adolescenţi tipici, la prima vedere. De fapt, ei sunt personaje principale ale unor drame de familie extrem de puternice şi cărora, pentru a le face faţă, trebuie să fii puternic. Hadley încearcă să facă faţă divorţului părinţilor săi iar Oliver, cu ajutorul fetei, încearcă să nu se gândească că motivul pentru care se întoarce acasă, în Londra, este acela de a-şi lua rămas-bun de la tatăl…

„În altă viaţă” de Marc Levy este acel gen de carte care pune în prim plan posibilitatea existenţei sufletelor pereche care, cu fiecare nouă viaţă, se redescoperă într-un context nou, în alte trupuri, cu alte meserii dar întotdeauna trăiesc iubirea cu aceeaşi intensitate, indiferent a câta oară se regăsesc. Déjà Vu-ul este cuvântul cheie care deschide această poveste, menţinându-se pe parcursul ei şi sentimentul de care depinde salvarea a două suflete. Romanul pune în discuţie posibilitatea ca două suflete, odată separate într-una dintre vieţi, să se piardă pentru eternitate şi ciclul să se închidă. Atenţia, încrederea în instincte şi în senzaţiile de care ne lovim la tot pasul reprezintă singurele indicii pentru a găsi jumătatea de care ar trebui să ni se lege viaţa, firesc. Jonathan şi Clară sunt două astfel de suflete pereche pe care o singură atingere îi transporta într-un trecut pe care l-au trăit împreună, eveniment care îi sperie şi căruia nu îi găsesc o explicaţie logică. ’’Lumina unei stele nu are nevoie de un anumit timp ca să ne ajungă,ci timpul este acela care o indrumă spre noi. Să înţelegi cu adevărat ce este timpul, înseamnă să-ţi oferi mijloacele unei călătorii în dimensiunea lui. Corpurile ne…

După lecturarea cartilor „Zilele amanţilor„ si „Nopţile amanţilor” cărţi care s-a bucurat de un real succes în rândul românilor de toate vârstele, care au lecturat primele volume, Corina Ozon revine cu a treia parte a seriei, „Amanţii 3.0”, continuarea poveştii celor doi amanţi, Mircea şi Câţi, pe care i-am regăsit în primul şi al doilea volum. După un final destul de nesigur, o despărţire şi o posibilă sarcina, „Amanţii 3.0” promite să răspundă la toate întrebările lăsate fără răspuns în volumul precedent. Dacă în volumele anterioare Mircea şi Câţi sunt cei care îşi fac de cap, în acest volum e rândul soţiei înşelate să iasă la suprafaţă şi ne uimeşte cu desele sale ieşiri, dorinţa de a face schimbări dar la fel de nesigură de soţul care pare din ce în ce mai familist, aproape ca o compensaţie faţă de familia pe care, iniţial, o abandonase. Din păcate, Câţi şi Mircea sunt tot mai nefericiţi, nesiguri, singuri şi dragostea pare că nu supravieţuieşte, chiar atât de bine, încercărilor. O carte la fel de uşor de citit, precum volumele precedente, plină de umor de limbaj şi de situaţie şi nu poţi să o laşi din mână până nu ajungi la final…

Cine am fi noi fără dragoste? Cum ar fi dragostea fără noi? Într-o lume a iubirii şi a poveştilor de viaţă, Emma, femeia rebelă şi inocentă în acelaşi timp, caută răspunsuri la propriile întrebări. Să le găsească o ajută Greg, bărbatul creator şi omul ei de încredere, alături de care trăieşte bucurii şi dezamăgiri, resimţite în dialoguri şi reflecţii. Lângă el ea e caldă ca o ploaie de vară său rece ca o bucată de gheaţă. Conflictul la hotar generează trăirile femeii – ale Emmei, şi, implicit, ipostazele în care ea ripostează sau încheie armistiţii. Sigur e una – nu există o altă cale de mijloc decât dragostea. „- Greg, hai să mergem desculți pe malul mării. Să simțim nisipul sub picioare. Apoi să nu ne oprim, să mergem mai departe, să pășim pe asfalt. Apoi pe cărări și drumuri necunoscute. Hai să ne trăim nebunia lângă o stație de tramvai. Hai să admirăm un cântăreț ambulant. Hai să cântăm. – Dar, Emma, ce va spune lumea?… – Ce contează lumea? Hai să fim doar tu și eu.” Nu ştiu cu ce să încep, sincer. Mă gândesc că la cât de multe s-au investit în publicitate şi promovare, cartea trebuia…

Circul Noptii prezinta o poveste seducatoare, plina de aventura, magie si poezie, o poveste de dragoste fantastica pentru cititorii de toate varstele. Autoarea urmareste evolutia unui circ magic, a confruntarii  intre cei doi protagonisti si a unei povesti de iubire care depaseste liniile realului. Sub cupola corturilor nocturne, in dungi albe si negre, te asteapta o experienta cu totul unica, o sarbatoare a simturilor – poti sa te pierzi intr-un labirint de nori, sa ratacesti prin meandrele unei gradini luxuriante construite din gheata, sa privesti uimit la contorsionista tatuata care se strecoara intr-o minuscula cutie de sticla si sa te imbeti cu miresmele de caramel si scortisoara ce adie ametitor prin aer. Insa, in spatele norilor de fum si al oglinzilor, se deruleaza o competitie crancena – un duel intre doi tineri magicieni, Celia si Marco – antrenati inca din copilarie sa concureze intr-un „joc“ implacabil de catre maestrii lor misteriosi. – M-ai iubit vreodata? Intreaba Isobel – Nu, recunoaste Marco. Mi-am zis ca poate, as reusi, dar… Isobel da din cap. – Eu am crezut ca da. Eram sigura, desi nu mi-ai spus-o niciodata. Nu am fost in stare sa deosebesc intre ceea ce era real si ceea ce imi doream……

În „Fulgi de iubire” de Maureen Johnson, John Green si Lauren MyracleCe o furtună puternică de zăpadă aduce dragostea în vieţile a trei adolescenţi: o fată al cărei tren s-a înzăpezit, un băiat ce înfrunta viscolul pentru a se întâlni cu prietenii săi, o altă fată cu inima frântă ce-şi vopseşte părul în roz şi visează să fie îngerul cuiva. Trei dintre cei mai cunoscuţi autori americani de literatură pentru adolescenţi – John Green, Maureen Johnson şi Lauren Myracle – şi-au unit forţele pentru a scrie poveşti pline de aventură, umor, romantism şi duioşie, ale căror fire se împletesc inteligent la final, într-o carte numai bună de citit la gura sobei. „Fulgi de iubire” de Maureen Johnson, John Green şi Lauren Myracle este o carte care spune trei poveşti de iubire, fiecare scrisă, individual, de un alt autor. Ceea ce mi-a plăcut, enorm, este faptul că cei trei autori au compus, împreună, o poveste incredibilă prin îmbinarea celor trei relaţii de iubire care se nasc între cele mai importante şase personaje ale romanului. De fapt, nici nu simţi faptul că povestea este scrisă de trei mâini dibace, ci au o continuitate firească, fără să afecteze acţiunea, detaliile sau informaţiile transmise de fiecare…

Îmi doream, enorm, să citesc cartea Dragostea mea mi-a dăruit… încă de anul trecut, dar mi-am dat seama târziu că nu o mai pot comanda, cât să ajungă la timp pentru Crăciun, aşa că am amânat achiziţia până anul acesta, la timp pentru a o devora de Crăciun, ceea ce am şi făcut. „Dragostea mea mi-a dăruit…” editată de Stephanie Perkins, este o antologie pentru care au colaborat nu mai puţin de 12 autori extrem de cunoscuţi ale căror cărţi le ştiţi, cu siguranţă. Poate suna cât se poate de absurd, dar am trăit cu sufletul şi inima fiecare dintre cele 12 poveşti. În prima zi de Crăciun, dragostea mea mi-a dăruit… douăsprezece povestiri romantice. Acţiunile lor se petrec în cea mai frumoasă perioadă a anului, cea dintre Crăciun şi Anul Nou, fiind învăluite de minunatul spirit al sărbătorilor şi de vraja primei iubiri. „(…) Dacă îți place de cineva, ar trebui să te străduiești puțin. Ar trebui să te străduiești să o cunoști pe aceea persoană, ar trebui să-ți dai osteneala pentru acel prim sărut” – pag. 15 („Miez de noapte” de Rainbow Rowell) Nu pot alege o poveste preferată şi, deşi mă aşteptam ca unele să nu îmi spună…

Volumul de debut al bine cunoscutei vedete de televiziune Mihaela Rădulescu conţine articole publicate majoritar în revistă „Elle”, dar şi texte inedite în care vedeta abordează o gamă largă de aspecte sociale, oferind sfaturi şi păreri personale, pe baza propriei experienţe de viaţă. Iniţial, când am citit titlul cărţii, am considerat cartea acel jurnal al unui om normal, departe de omul de televiziune, al femeii care este în centrul atenţiei şi care stă pe primele pagini ale tabloidelor şi care duce o viaţă la fel de normală ca oricare alt cetăţean al acestei ţări fără să iasă în evidenţă, atunci când îşi propune să rămână în anonimat. Lucrurile simple ne întregesc. Suntem fiinţe cu un mecanism atât de complicat de trăire, încât avem nevoie de protejarea lucrurilor simple, de provocarea lucrurilor mărunte, de minuţiozitatea alegerilor şi de rafinamentul detaliilor care fac diferenţa. Am fost dezamăgită în trei sferturi din carte pentru că am redescoperit o femeie care, deşi se vrea cerebrală şi se adresează cititoarelor unor reviste, în marea lor majoritate, femei normale Mihaela Rădulescu rămâne persoană de televiziune care se întâlneşte cu personalităţi celebre, ia masa cu oameni cunoscuţi pe care, majoritatea dintre noi, nu i vom cunoaşte niciodată…