Lovebook de Simona Sparaco

24 mai 2016

Facebook e cuvântul cheie al poveştii de iubire dintre Solidea şi Eduardo. Ne-am obişnuit că reţeaua de socializare, ce a devenit vecină cu dependenţa, să facă parte din viaţa noastră de zi cu zi şi nici nu ne arătăm doritori să ne eliberăm din „mâinile” sale cât să gustăm viaţa cu bune şi cu rele. Nici nu avem cum. Pe Facebook avem prietenii, familia, ştirile, noutăţile, cele mai fierbinţi subiecte şi permanentă stare de bine pe care ne-o da iluzia eliminării graniţelor dintre oameni. Ori internetul nedisimulat, deja, aceste legături şi ne îndepărtează, tot mai mult de oameni şi evenimente. Exact contrariul a ceea ce „promite”.

Iubirile, create cu ajutorul internetului, sunt la ordinea zilei, făcând parte din viaţa fiecăruia dintre noi. Prieteniile, de asemenea, sunt la un click distanţă şi prieteniile par să spargă barierele kilometrice, date de distanţă. A fost uşor să mă regăsesc în această poveste, prin prisma descoperirii iubirii cu ajutorul internetului, dar şi a prietenilor care mi-au devenit extrem de dragi cu ajutorul acestei reţele sociale extrem de copleşitoare care ne guvernează viaţa, pentru că sunt sigură că nu sunt un caz singular, în niciuna dintre cele două ipostaze

       „Dragostea intra în vieţile noastre pentru a le zgudui, şi are tot dreptul să facă asta!”

Mi s-a părut exact ceea ce se vrea această carte, aducerea iubirii în era contemporană şi confruntarea ei, directă, cu reţelele de socializare care au preluat rolul petitului şi al întâlnirii, întâmplătoare, într-un grup de prieteni, astfel că firul narativ este destul de previzibil, lucru ce nu face, totuşi, povestea mai puţin savuroasa. Cel puţin eu pot să mă bucur de o poveste de iubire frumoasă atunci când găsesc una şi oricât de banală ar părea, la prima vedere, este imboldul care ne permite să credem, încă, în iubire, suflete pereche şi în ideea că dacă ceva e menit să se întâmple, destinul va găsi o cale pentru a-i face pe cei doi protagonişti să se întâlnească, cumva, pe drumul vieţii.

Eu nu am putut-o lăsa din mâini, până nu am terminat-o. Mi-a plăcut povestea, clişeică dar extrem de captivant povestita, presărată cu mici ironii, comic de situaţie şi de limbaj, maturizarea personajelor tinere şi recăpătarea încrederii în ideea de iubire şi că destinul nu înseamnă, neapărat, să aducă doi oameni fata în fata ci se pot găsi în faţa unui calculator, privind acelaşi cer şi gândind aceleaşi lucruri. Şi anii, distanţă şi orice alt mic „impediment” care apare în drumul unei iubiri sunt doar pietricele mici, dovadă a unui drum neumblat, pe care paşii a doi oameni trebuie să îl bătătorească, împreună.

„Legăturile sunt grijile care ne ţin în viaţă. Nu ne putem lepăda de locurile şi de persoanele pe care le-am iubit.”

M-a cucerit perspectiva dublă utilizată în carte, cea masculină în persoana lui Eduardo şi cea feminină în persoană Solideei pentru că puteam vedea fiecare părere, gând, stare, moment de rătăcire sau redescoperire a sinului şi a celuilalt prin discuţii îndelungate şi situaţii de viaţă care, până la urmă, i-ar fi adus pe amândoi în aceeaşi cameră. Pentru că destinul funcţionează, aşa cum şi gândurile puternice ne aduc reuşita sau eşecul, sub impulsurile acţiunilor noastre şi în urma paşilor pe care îi facem în anumite direcţii.

Având în vedere venirea verii, povestea cărţii este numai bună pentru a fi savurata în aer liber, pe tren în drum spre un oraş nou, numai bun de vizitat şi în care, cine ştie, poate destinul decide să vă facă o surpriză.

  • Autor: Simona Sparaco
  • Editura: Allfa
  • Colecţia: Strada Fictiunii Contemporan
  • Anul apariţiei: 2012
  • Tip coperta: Broşata
  • Număr pagini: 216

Partajează asta:

Wrap Up

Lovebook

No Comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.