„Blestemul Tăcerii” de Zanuka Lisandros ( pseudonim al autoarei Ioana Dumitrachescu) urmează a fi trimisă spre tipar şi să apară spre vânzare în luma aprilie. Până atunci, autoarea distribuie în mod gratuit, oricui este interesat, pdf-ul cărţii spre lecturare. Eu am lecturat cartea săptămâna trecută şi am decis să scriu această recenzie ca o impresie generală asupra cărţii şi modului de publicare. În primul rând aş dori să îi mulţumesc Ioanei pentru efortul şi pentru pasiunea pe care le-a pus atât în scrierea cât şi în promovarea cărţii. Am înţeles că unele greşeli gramaticale vor fi remediate înaintea tipăririi volumului aşa că nu menţionez aceste aspecte deoarece nu mi se par nereparabile, în special fiind semnalate şi luate la cunoştinţă. În primul rând subiectul cărţii mi s-a părut interesat, ezoterism şi elementele supranaturale care se petrec în mijlocul unui Bucureşti ce ni se afişează ca o zonă mistică. Cumva, ideea cărţii mi-a amintit de un alt autor roman, Sergiu Someşan, ale cărui cărţi sunt pline de magie, supranatural, iubire şi tot felul de creaturi magice. Din păcate, însă, acţiunea, construcţia personajelor, limbajul, motivaţia şi logica acţiunii au făcut, cumva, ca subiectul să se piardă. Cartea te intrigă şi te face să…

„Fata cu vise alb-negru” de Andreea Russo este catalogată ca fiind un volum poliţist dar regăsim, de-a lungul paginilor, întâmplări de-a dreptul mistice şi fantastice, vise premonitorii, eroi şi anti-eroi, căutare, descoperirea sinelui, citate motivaţionale şi desene grafice. „Chiar și printre cei mai buni oameni se poate ascunde un monstru!” Mereu am fost curioasă în privinţa autorilor romani, să-i deosebesc pe cei buni şi demni de tradus în alte ţări de cei care scriu pentru publicul facebook şi preiau citate din cărţi celebre sub alte măşti doar ca să poată fi postate în imagini care să fie distribuite mai departe. De Andreea Russo mai auzisem şi am fost intrigată de faptul că a scris o carte de investigaţii. Şi mai surprinsă am fost să găsesc o carte de numai 188 de pagini. Mă gândeam ce fel de acţiune, câte intrigi, schimbări, reveniri, încurcături şi mistere se pot cuprinde în atât de puţine pagini. „Ce folos să ai pe cineva alături, dacă nu ești înțeles?” Andana este fiica unui detectiv. Ea are puţine amintiri legate de trecutul său, din cauza unui presupus accident de circulaţie, având ca prieten cel mai bun un băiat pe nume Dio, o pasiune pentru geaca sa de…

Update: Din cele 24 de categorii ale Oscarurilor am reuşit să preconizez doar 13 câştigători ceea ce mi se pare chiar foarte bine, având în vedere că sunt cu o nominalizare mai sus de jumătate. Voi câţi câştigători aţi reuşit să bifaţi? Deşi lista nominalizărilor pentru Premiile Oscar 2019 a fost deja lansată, am avut ocazia astăzi să îmi pun şi eu ideile la punct. Nu am apucat să văd toate filmele nominalizate dar îmi lipsesc doar câteva despre care m-am informat, în prealabil. Aşadar, există o listă cu nu mai puţin de douăzeci şi patru de categorii ai căror viitori câştigători vor pleca acasă cu mult râvnita statueta. Fără să o mai lungesc, aşa arată lista mea, pur subiectivă, cu privire la cursa pentru Premiile Oscar 2019 care a început. Cel mai bun film: „Bohemian Rhapsody” – “Green Book” Cel mai bun regizor: Alfonso Cuaron, “Roma” Cel mai bun actor in rol principal: Rami Malek “Bohemian Rhapsody” Cea mai buna actrita in rol principal: Glenn Close, “The Wife” – Olivia Colman, “The Favourite” Cel mai bun actor in rol secundar: Mahershala Ali „Green Book„ Cea mai buna actrita in rol secundar: Rachel Weisz „The Favourite” – Regina King, “If Beale Street Could Talk”…

„Dacă te-aş găsi” de Gayle Forman este continuarea romanului „Dacă aş rămâne” de Gayle Forman care continuă povestea Miei în aceeaşi manieră emoţionantă, imprevizibilă şi frumoasă. Dacă prima carte mi-a plăcut şi mi s-a părut bine lucrată, exceptând unele lacune ale caracterului Miei, cea de-a doua carte mi se pare genială, mult mai bună decât prima şi o evoluţie covârşitoare a autoarei Gayle Forman. Dacă prima carte vorbeşte despre sacrificii, dezamăgiri, decizi şi amintiri ce-a de-a doua carte pune accentul pe regăsire, pe sentimente, evoluţie şi, mai ales, pe Adam şi povestea din perspectiva sa. Acum se pune accent atât pe trecut cât şi pe prezent. „Aş face promisiunea aceea de încă o mie de ori şi aş pierde-o încă de o mie de ori, ca să o aud cântând, ca noaptea trecută, sau ca să o văd în lumina soarelui de dimineaţă. Sau chiar şi fără asta. Doar ca să ştiu că e undeva, acolo. În viaţă.” Romanul se reia la câţiva ani după trezirea Miei şi îi găsim pe cei doi protagonişti despărţiţi, plini de succes şi faimoşi dar în două domenii diferite. Adam este un star rock alături de trupa care l-a consacrat în timp ce Mia este…

„Dacă aş rămâne„ de Gayle Forman este genul de carte care te prinde într-o strânsoare pe care nu o slăbeşte până la finalul poveştii. Este acel gen de poveste de care toţi ne temem, pe care nu ne-o imaginăm şi în care deciziile mici duc la un impact extrem. Romanul ne poartă spre graniţa dintre viaţă şi moarte. Ne prezintă poarta şubreda dintre cele două lumi care se poate deschide spre a te primi în moarte sau se poate închide pentru a-ţi oferi încă o şansă la viaţă. „Orice ai alege, câştigi şi orice ai alege, pierzi. Ce pot să-ţi spun? Dragostea este dificilă.” O secundă de neatenţie poate distruge o familie întreagă. În urma unui accident teribil de circulaţie Mia, în vârstă de şaptesprezece ani, îşi pierde întreaga familie, părinţii şi fratele de numai opt ani. De aici aflăm povestea familiei în ordine inversă, de la începuturile sale, până în momentul cumplitului accident. Aflăm despre începuturile relaţiei părinţilor Miei, despre descoperirea pasiunilor comune, despre întemeierea unei familii, despre copilăria sa şi a fratelui mai mic, Teddy, prieteni, aventuri, descoperiri şi redescoperiri, iubire şi armonie şi mai ales o relaţie fantastică. „Înţeleg acum că este uşor să mori, să trăieşti…

„Anna şi sărutul franţuzesc” de Stephanie Perkins este cea de-a doua carte a autoarei, după „Lola și băiatul de treabă din vecini” pe care o lecturez iar stilul lui Perkins rămâne acelaşi, ceea ce în cazul său este un lucru incredibil. Autoarea are un stil aparte, nu găseşti nimic siropos, totul fiind amuzant, plin de viaţă, apropiat de realitate şi cu un fir narativ cursiv în care nu te pierzi. „Singurul cuvânt francez pe care-l cunosc este oui, ceea ce înseamnă da și doar recent am aflat că este scris o-u-i și nu e-e.” Ceea ce păstrează autoarea şi mă cucereşte cu fiecare nouă carte, este grija faţă de personaje, modul în care le crează în situaţii cheie şi le modelează ajutându-le să se descopere, să crească, să devină mai buni şi să descopere lumea cu tot ceea ce înseamnă aceasta. Fiind o carte pentru adolescenţi, poate nu ţi s-ar părea demnă de atenţie dar cartea poate fi citită de oricine şi nu te va lăsa rece. Până la urmă fiecare volum al lui Parkins se dovedeşte a fi un fel de bildungsroman în care personajele trec de la adolescenţii plini de prea multe sentimente, trăiri şi nevoi până la adulţii…

„Tentaţii” de Corina Ozon nu este primul volum al autoarei pe care îl citesc. Seria „Amanţii” este o serie pe care am început să o lecturez odată cu apariţia, având oportunitatea de a fi unul dintre speakerii evenimentului de lansare de la Craiova. Aşadar, stilul de scriere al Corinei îmi era destul de cunoscut însă a reuşit să mă surprindă, din nou, cu această carte. „Privea oamenii care treceau în toate sensurile, femei şi bărbaţi, care poate nu se vor mai intersecta vreodată. Fiecare clipă are unicitatea ei, dar e greu să realizezi asta într-o viaţă grăbită.” În primul rând, această carte nu este o (alta) poveste de dragoste cu el şi ea fericiţi până la adânci bătrâneţi în care, după câteva greutăţi, protagoniştii se căsătoresc şi trăiesc în pace şi armonie. Cartea este mult mai profundă de atât, dacă ne uităm la poveste în ansamblul său şi nu la fiecare cuvânt în parte. Chiar personajul principal este de o complexitate fantastică ceea ce ne spune multe despre felul în care autoarea înţelege şi diseca sufletul omului şi, mai ales, al femeii. „Sunt femei care ştiu să îşi folosească frumuseţea ca pe o armă, să negocieze cu ea şi să…

„Toate titlurile bune au fost date” de Silviu Iliuţă, sau cum este cunoscută mai nou, „Cronicile unui bărbat” de Silviu Iliuţă este primul volum dintr-o serie de trei volume ale producătorului executiv a emisiunii „Cronica Cârcotaşilor“. Cărţile din această serie au fost vândută, potrivit celor de la Bookzone, în nu mai puţin de 56.000 de volume. În primul rând, titlul original te intrigă, te face să vrei să citeşti cartea pentru a găsi un titlu bun pentru că simţi că merită. Apoi, când ajungi la final, pur şi simplu nu vrei să îi schimbi titlul pentru că ştii că cel mai bun mod prin care şi alţii vor fi interesaţi este prin folosirea acestui nume intrigant. Citindu-l pe Iliuţă, sau mai bine zis blogul său, mă aşteptam la o carte amuzantă, plină de poveşti interesante cu şi despre vedete autohtone, având în vedere formatul emisiunii a cărui producător este şi că va fi o lectură uşoară. Este o lectură uşoară, relaxantă, amuzantă, lacrimogenă, plină de sentimente contradictorii care urmăreşte parcursul unei vieţi ca oricare alta. Pentru că, în final, cu asta rămâi: ideea că avem parcursuri asemănătoare, iubim, detestăm, ne confruntăm cu probleme, avem tăria de a trece peste momentele grele…

„Alita: Îngerul Războinic” este cea mai nouă interesantă şi captivantă poveste a regizorului Robert Rodriguez („San City”) și a producătorului James Cameron („Avatar” şi „Titanic”) şi are în prim plan o tânără în lupta de regăsire a sinelui pierdut şi de atingere a ţelului pentru care a fost creată. După ce a fost amânat ani de zile şi aşteptat cu sufletul la gură, Alita este, în sfârşit, prezentată publicului. Alita este, la prima vedere, o fată normală care se bucură de prima felie de portocală şi de prima bucăţică de ciocolată. Dar de la gât în jos este acoperită de o costumaţie care, datorită inimii şi creierului folosite în crearea sa, devine o armă mortală folosită de Alit, determinată să salveze viaţa celor iubiţi şi să îndeplinească menirea pentru care a fost creată, iniţial. Alita este adaptată după seria manga a lui Yukito Kishiro numită “Gunnm” şi totul începe în anul 2563 la trei sute de ani de la „Cădere”, un fel de război între URM (United Republic of Marş) şi Pământ. La finalul războiului Pământul este împărţit în două, intre Oraşul de Fier şi acest oraş de deasupra, cumva suspendat în aer, unde toţi îşi doresc să ajungă, numit Zalem. Filmele de acest…

„Diana cu vanilie„ de Diana Sorescu mi-a picat în mâini acum ceva ani, după trecerea în neființă și mult prea devreme a autoarei. Aveam schița făcută imediat după lecturarea cărții însă o public abia acum pentru că simt că acum i-a venit vremea. Volumul este structurat în patru părți: 1. Începuturi. 2. Oameni. 3. Nebuloase. 4. Poezii. Cartea mi-a fost recomandată, des, de persoane cu care nu mai sunt în contact acum. Îmi spuneau că mi s-ar potrivi pentru că și eu am un tip de scriere asemănător și că mi-ar plăcea. Și sunt momentele acelea în care ești tânăr și nesigur și nu vrei să superi pe nimeni și spui că o vei citi. Nici nu vrei să pleci la drum cu vreo idee creaţă, dar în același timp știi că e o carte publicată post-mortem și iar nu vrei să cazi în vreo dramă. Şi mă joc cu adevăruri, le împletesc cu fabulaţie, presar puţînă ironie, pudrez cu imaginaţie şi le dau Share. Și m-am regăsit în unele dintre scrierile Dianei, cu toate îndoielile mele și temerile precedente. Diana nu scrie pentru minte. Diana nu scrie capodopere menite să te ajute să ajungi primul om în x sau y domeniu….