În ape adânci de Paula Hawkins este cea de-a două carte a autoarei tradusă în română, după Fata din tren, carte a cărui subiect a fost adaptat în filmul cu același nume. În primul rând vreau să menționez faptul că această a două carte a autoarei mi se pare mult mai bună decât precedenta. Stilul său este mult mai personal, modul în care jonglează cu personajele necesită mult mai multă atenție iar detaliile sunt mult mai greu de găsit decât înainte. „Beckford e un loc ciudat, plin de oameni bizari, cu un trecut de-a dreptul straniu. Chiar prin mijloc e străbătut de un râu, iar asta-i cea mai ciudată chestie din toate: parcă oriîncotro te-ai întoarce, oriîncotro te-ai îndrepta, nu știu cum se face, dar ajungi întotdeauna la râu.” Am ales ca acest roman să se regăsească atât în categoria cărţilor poliţiste cât şi în cea a cărţilor psihologice pentru că din viaţa fiecărui personaj afli detalii absolut cutremurătoare, adevăruri care se doreau îngropate dar şi intrigi care ies la suprafaţă după ani de reprimări şi în moduri brutale, care duc la situaţîi tensionate. Paula Hawkins este cu adevărat un maestru păpușar care, deși destul de atentă cu personajele sale, reușește…