„În umbra pașilor tăi” de Vitali Cipileaga este cea de-a doua carte publicată de autor, dupa „De vorbă cu Emma„. De data aceasta, chiar păstrând ideea de bază cu care a plecat la drum, Cipileaga reuşeşte să compună o poveste, cu toate citatele clișeice pe care le reciclează şi în această carte, ce devine interesantă şi chiar te captivează, în unele momente. „Toamna trecută m-am acoperit și eu cu frunze. Mă gândeam la cei din jur, cum văd ei lumea fără mine? Oare dacă voi sta mai mult, își va da seama cineva că lipsesc? Dacă frunzele ar fi avut voce, ar fi căzut într-o criză profundă de râs la auzul gândurilor mele.” În centru povesti este Theo, sau Theodor, care apare sub forma bărbatului cu inima zdrobită în urma pierderii Paulei, femeia iubită, într-un accident de maşină. Suferinţa şi dorul pe care îl simţim în urma pierderii oamenilor iubiţi în acest fel, moartea de orice fel, lasă goluri adânci şi mult mai profunde. Vorbim de o cu totul altfel de pierdere în urma căreia te metamorfozezi. Aşadar, romanul începe cu ceea ce se poate numi un cult al doliului în care, chiar şi după doi ani de la moartea…
