Usturoi, sau cum să îţi alini dorul de Transilvania, sau de Cluj cu precădere în cazul meu, este o comedie savuroasă, tipic românească ce te surprinde într-un mod plăcut, îţi arată o altfel de faţă a doua minorităţi din România în jurul cărora plutesc stereotipuri şi, cel puţin pe mine, m-a dus cu gândul la naivitatea copilăriei, dorinţa aceea de a ajuta pe toată lumea şi gândurile că nimic nu este prea mare sau prea departe pentru tine. Este acel gen de film care nu te plictiseşte, care nu te complica în înţelesuri şi care, după o zi obositoare de serviciu sau examene în sesiune, îţi reechilibrează forţele, te amuză, îţi redeschide pofta de viaţă şi iubirea pentru România, ţara această frumoasă cu oameni inventivi care fac haz de necaz. Nu ştiu de ce filmul este filmat în Transilvania, din moment ce era şi un praz prezent în poveste, pe lângă usturoi şi ceapă. Dar ştiu oameni care, deşi nu sunt olteni aşa cum se aşteaptă majoritatea, nu pot consuma ceapă sau usturoi ci doar praz. Nu cred că este cazul protagoniştilor dar ştiu că oltenii au simţit puţină mândrie în plus când prazul a aparut în peisaj, pe lângă…