„Și după…” de Guillaume Musso este o carte în care subiectul dezbătutul poate fi deranjant pentru unii cititori. Autorul are curajul de a dezbate un subiect care îi sperie pe mulţi. Moartea sau ideea de a te pregăti pentru moarte, sunt acele genuri de subiecte de care oamenii se feresc. Fie că e vorba de teama de necunoscut sau neprevăzut, durerea din spatele întâmplării, abandonul, dispariţia permanenta sau singurătatea, oamenii tind să evite acest subiect dureros. „Vita brevis, ars longa, experimentum periculosum, judicium difficile – Viața e scurtă, arta lungă, experimentul periculos, judecata dificilă.” Cum ar fi să poţi prezice moartea unui om? Terifiant de-a dreptul! Dacă adăugăm la toate astea şi necesitatea de a-l pregăti pe respectivul om pentru ceea ce urmează să i se întâmple, poate fi de-a dreptul sufocant, copleşitor şi frustrant. Să ştii că un om se afla pe marginea prăpastiei şi nu îl poţi ajuta, în niciun fel decât prin a-şi lua adio de la lume într-un mod care să nu îi dea senzaţia că a trăit degeaba, poate fi o experienţă destul de marcanta pentru oricine. Aşadar, nici Nathan Del Amico nu face excepţie atunci când doctorul Garrett Goodrich îi mărturiseşte motivul pentru care viaţa sa…