Aproape îngeri de Sergiu Someşan a fost cea de-a treia carte, după „Povestiri fantastice și SF„ și „Numărul fiarei” pe care am lecturat-o. La fel ca precedentele cărți, și aceasta este subțirică având 136 de pagini deci se citește ușor și este plăcută. Volumul în cauză cuprinde nu mai puțin de șapte texte scurte, având la bază povești individuale, care sunt o adevărată provocare pentru orice visător având în vedere că aceast volum face parte dintr-o serie de volume de proză fantastică pe care autorul ni le propune spre lecrutare. Cred că cel mai mult mă fascinează, de fiecare dată când îl recitesc pe Someșan, faptul că te transpune într-o lume magică, mistică, plină de evenimente și personaje din lumi de nepătruns și neatins dar lăsându-te cu sfaturi, gânduri și emoții cât se poate de reale. ”Incultura, sub formă ei cea mai agresivă, nu numai că năvăleşte violent, clipă de clipă, în viaţa noastră, dar mai este şi zgomotoasă şi viu colorată.” Acest volum este, în primul rând, perfect pentru a fi lecturat în pauza dintre două cărți grele, ca o metodă de relaxare, ca o provocare sau din curiozitatea de a descoperi stilul SF autohton . Este uşor de citit, nu necesită…

Este cea de-a doua carte a scriitorului Sergiu Someşan pe care o citesc în mai puţin de o lună şi pentru care îi mulţumesc autorului pentru că m-a cadorisit cu patru dintre volumele domniei sale! Prima impresie pe care am avut-o văzând cartea „Numărul fiarei” de Sergiu Someşan, a fost aceea că este o carte extrem de subţire, având nu mai puţin de 102 pagini pline cu poveşti care îţi pun mintea la încercare, nu prin prisma descoperirii unei erori în alegerea carierei în detrimentul meseriei de detectiv, ci prin prisma valorilor morale şi a învăţăturilor prezentate în carte. De asemenea, pasaje de o profunzime cât se poate de impregnanta pentru fiinţa, se resimte acut până în pragul de a vrea să citeşti şi să reciteşti textele. Acest volum este, în primul rând, perfect pentru a fi lecturat, în cazul meu, în ultimul an de facultate când lucrul la realizarea lucrării de licenţă sau învăţatul pentru examene îţi ocupa tot timpul. Este uşor de citit, nu necesită cunoştinţe fantastice şi poveştile te prind iremediabil ca într-un cocon de informaţii şi poveşti care îţi pun în funcţiune inima şi mintea, concomitent. Volumul acesta, prezintă o colecţie de povestiri scurte din categoria Fantastică şi Ştiinţifico-Fantastică…

M-am hotărât să fac aceasta recenzie imediat ce am terminat cartea. În momentul în care veţi citi acest articol, sper să vă încânte la fel de tare cum m-a încântat pe mine scriitorul roman Sergiu Someşan şi opera domniei sale. Cartea Povestiri fantastice şi SF, a fost prima carte pe care am citit-o, dintre operele autorului, dar a fost suficientă pentru a-mi stârni curiozitatea şi a dori să citesc cât mai multe cărţi, pentru că am observat printre bloggerii şi vloggerii pasionaţi de cărţi o adevărată avalanşă de recenzii ale unor cărţi cu nume cel puţin interesante. Despre cartea de faţă, care are  95 de păgâni şi pe care am lecturat-o în aproximativ două ore, vă pot spune că este structurata în câteva texte, unsprezece la număr, care poartă denumirile de mai jos cu linkurile aferente pentru a le putea lectura şi voi: Apa vie, apa moarta Taietorul de lemne Nascocirea Inchide bine usa! O casca alba si un copil in ploaie O racheta cu numele meu Poiana ingerilor Cel din urma unicorn Intalnire cu o zeita Mica mea contributie la sfarsitul lumii Ghidul scriitorului de SF Mi-au plăcut enorm poveştile din această carte, prin prisma faptului că este prima…