După lecturarea cărţilor „P.S. Te iubesc” si „Cadoul”, următoarea pe lista cărţilor autoarei Cecelia Ahern, a fost „Cartea viitorului”. Îmi place modul de scriere a autoarei şi faptul că reuşeşte să îmbine mai multe stiluri într-un singur volum. De asemenea, complexitatea şi modul în care detaliile îţi conturează povestea, te ajută să înţelegi mai bine ceea ce ascunde autoarea între filele cărţii. Îmbină delicios fantezia cu realitatea şi ne menţine vii sufletele, cu fiecare nouă carte. „Când zidul s-a terminat, am cotit şi l-am văzut continuând. Apoi deodată am auzit o femeie fredonând un cântecel, dincolo de zid, şi am avut un şoc. În afară de unchiul meu, Arthur, nu mă aşteptam să dau peste vreo formă de viaţă. Am strâns cartea la piept, ascultând murmurul acela. Era blând, duios, vesel, mult prea degajat pentru a fi vorba de Rosaleen şi prea vesel ca să fie al mamei mele. Părea să fredoneze ca să-i treacă timpul, să se gândească la altceva, era o melodie pe care nu o ştiam sau poate o inventase pe loc. Briza verii aducea cu ea un miros dulce şi cântecul ei. Am închis ochii şi mi-am sprijinit capul de perete,ascultându-l.” Tamara Goodwin a avut mereu…

După lecturarea cărţii „P.S. Te iubesc„, următoarea pe lista cărţilor autoarei Cecelia Ahern, a fost „Cadoul„. Îmi place modul de scriere a autoarei. De asemenea, complexitatea şi modul în care detaliile îţi conturează povestea, te ajută să înţelegi mai bine ceea ce ascunde autoarea între filele cărţii. Îmbină delicios fantezia cu realitatea şi ne menţine vii sufletele, cu fiecare nouă carte. De asemenea, îmi place faptul că există o poveste într-o poveste şi, în afară de cititor, un alt personaj din carte învaţă o lecţie preţioasă de pe urma păţaniilor lui Lou în jurul căruia se conturează o adevărată poveste de spus în continuare şi altora. Lou Suffern este un om de afaceri prosper, surmenat, aflat într-o permanentă bătălie cu secundele, imun la spiritul sărbătorilor de iarnă care îi încântă pe oamenii obişnuiţi din jurul lui. Se speteşte muncind şi nu are nicio clipă liberă, neglijându-şi soţia devotată şi adorabilii copii. Iar de când candidează pentru un post de conducere, de abia îşi mai vede familia. Într-o dimineaţă geroasă, într-un acces de generozitate, care nu îl caracteriza, Lou îi oferă o cafea lui Gabe, un om fără adăpost, care se aciuase lângă clădirea de birouri. Prelungind actul caritabil, îl angajează la…

Cecelia Ahern a debutat la vârsta de 21 de ani cu romanul „P.S. Te iubesc„, care a înregistrat o uimitoare popularitate şi un imens succes de vânzări, fiind tradus în peste 40 de ţări şi ecranizat de studiourile Warner Bros, cu Hilary Swank şi Gerald Butler în rolurile principale. Unii oameni aşteaptă o viaţă întreagă să îşi găsească sufletul pereche, în timp ce alţii par să fie împreună de o viaţă. Holly şi Gerry formau cuplul perfect, cu o căsnicie minunată, înconjuraţi de prieteni şi familie. Lumea era la picioarele lor, iar Holly nu îşi putea imagina viaţa fără Gerry. Până în ziua în care viaţa o obligă să facă acest lucru. „Nu e nevoie să te îmbraci cu puloverul meu ca să mă simţi lânga tine; eu sunt deja aici…îmbrăţişându-te mereu. „ Gerry moare din cauza unei tumori pe creier, iar Holly, rămasă singură, trebuie să înveţe să supravieţuiască. Printr-o „listă“ alcătuită din zece scrisori, Gerry o ajuta, de dincolo de moarte, să ia viaţa de la capăt. Vegheată ca de un înger păzitor, Holly devine puternică şi independentă, reuşind, din nou, să zâmbească şi chiar să iubească. Mi-am promis faptul că nu voi vedea filmul până când nu…

Una dintre micile bucurii care îmi umplu viaţa de bine, sunt cărţile. Da, cărţile sunt universul în care îmi place să evadez din cotidianul aglomerat şi ticsit de probleme, griji şi oameni urâţiţi de rău şi nefericire. Îmi place să savurez o ceaşcă plină cu ciocolată caldă sau ceai, să îmbrăţişez o carte şi să nu o las din mâini, până când nu am terminat de lecturat şi ultima pagină plină de frumos. Uneori mi se spune că nu sunt atentă. Da obişnuiesc, când merg în vacanţă sau stau câteva zile la cineva, să mă pun într-un colţ şi să rămân acolo cu orele, citind. Poate sunt ciudată, poate sunt orice vrea oricine să mă numească, dar când citesc, sunt cine vreau eu să fiu, în orice parte a globului sau a universului, înconjurată de oamenii cei mai importanţi din viaţa mea. Cel mai probabil mi-am moştenit mama, mai mult decât m-aş aştepta. Mă bucur însă, cel mai mult, de moştenirea iubirii pentru lectură. Pur şi simplu nu văd o viaţă fără cărţi. Aşadar, toţi banii mei de buzunar se duc pe cărţi. De la vârsta de 16 ani, cel puţin, când am început să-mi triez preferinţele, am început să…

Am început această carte într-o frumoasă seară de 10 iulie. Până la ora 6 în dimineaţa zilei de 11 iulie, am reuşit să termin de citit cele 320 de pagini ale romanului „Printre tonuri cenuşii” de Ruta Sepetys. Mă uitam la carte plângând, fiind încă şocată de cele citite şi cu gândul la străbunicul pe care nu l-am văzut niciodată, care nu şi-a văzut copiii crescând şi nu şi-a putut proteja soţia. Se întâmpla în timpul celui de-al Doilea Război Mondial într-un sat din inima Bucovinei unde un anume Nichifor Niţan a fost trimis pe front, luat de lângă familia sa şi deşi fusese sfătuit să se ascundă, a preferat să moară ca un erou decât ucis de ruşi, în cazul în care îl descopereau ascuns. Mulţi ştiu că Hitler ucidea evrei. A ucis milioane de evrei în timpul războiului, i-a chinuit, persecutat. Eu ştiu aceste lucruri pentru că, timp de un an, am învăţat despre ei. Voi mai învăţa şi în ultimul an de facultate. Dar ştie cineva câţi oameni a ucis Stalin? Deportaţi din Letonia, Lituania şiEstonia în Jungla Siberiană. Pământul este impregnat cu sângele a miliarde de oameni care s-au jertfit în războaie de-a lungul istoriei. Poţi să…

Ce culoare are un patricid ? La ce sunt buni taţii pe lumea asta ? Ce e Răul? La toate aceste întrebări etern umane încearcă să răspundă naratorul fără nume din romanul „Ziua în care mi-am ucis tatăl” de Mario Sabino. Să fie oare Viitorul, cartea la care scrie protagonistul, o posibilă cheie de interpretare a faptelor sale ? Şi dacă este, în ce măsură o concepţie filozofică sau credinţa personală poate justifica o crimă, orice crimă, nu doar uciderea tatălui? „Cei torturaţi simt şi recunoştinţa faţă de torţionari, atunci când aceştia încetează caznele.” Am câştigat această carte în urma participării la un concurs pe un blog de recenzii de care eram fascinată la acel moment. Am fost atrasă imediat de această carte, nu numai datorită numelui său, dar şi datorită descrierii, ce mi-a atras imediat atenţia. Cartea este formată din trei părţi, a doua fiind un roman neterminat al naratorului fără nume al aceste cărţi.  În această carte este vorba despre complexul oedipian. Personajul principal, un anonim, deoarece nu ni s-a dat niciun nume, şi-a ucis tatăl. Acest lucru devine foarte clar după prima pagină a acestui roman unic. Însă întrebarea este: de ce? Mario Sabino te ţine în…

Spre deosebire de cartea de debut, volumul „Nişte răspunsuri” de Mihaela Rădulescu îmbină ficţiunea cu publicistica (câteva articole din Elle, revistă în care Mihaela Rădulescu semnează o rubrică de 5 ani, şi câteva texte care au apărut în rubrica „De pus pe gând“ din Jurnalul Naţional). „Când nu-ţi este dor de nimeni, eşti prea tânăr să-ţi dai seama… Când mereu ţi-e dor de cineva, eşti un om plecat departe, care şi-a lăsat sufletul de unde a plecat… Când nu ştii ce simţi, când nu ştii de ce eşti agitat, nervos, cu capu-n nori şi cu gândurile vraişte, nu da vina pe tine – recunoaşte că ţi-e dor şi uită-te spre fiinţă care te-a răvăşit. Du-te până la ea şi vei da de tine, întreg.„ Am vrut să citesc această carte pentru a cunoaşte omul Mihaela Rădulescu, nu vedeta de televiziune pe care o vânează tabloidele în căutarea unui subiect senzaţional. În paginile cărţii regăseşti inevitabil bucăţi din sufletul tău, citind despre viaţă, despre oameni, despre familie, despre iubire, despre dezamăgiri şi cel mai important, despre speranţă! Stilul simplu, fără cuvinte pompoase, te cucereşte pe loc şi îţi dă sentimentul de familiaritate. Eseul care dă titlul cărţii, cuprinde 50 de întrebări la care,…

„De ce iubim femeile” de Mircea Cărtărescu: E limpede că şi adulţii au nevoie de poveşti. Numai că zânele lor şi-au scurtat rochiile, şi-au tăiat părul care le ajungea cândva la călcâie şi au învăţat să fie femei, ceea ce e mult mai complicat şi mai periculos decât meseria de zână. Un mănunchi de istorii cu femei aşadar, spuse simplu, captivant, de un povestaş a cărui viaţă seamănă ca două picături de rouă cu a lui Mircea Cărtărescu. În fiecare poveste e un sâmbure de neobişnuit care stă ascuns în carnea obişnuitului, în „ordinar“ o sămânţă de extraordinar care dă rod epic. Un omagiu (adesea în sensul cel mai concret, erotic, al cuvântului) adus femeilor „pentru că sunt femei“. Oricât de bizare sunt povestirile sau femeile mânuite de acest păpuşar incolor, ele sunt şi vor fi ale noastre, ale tuturor, femei sau bărbaţi, tineri sau bătrâni. Şi vorbele stau drept pildă pentru oricare dintre noi: „Atunci când cunoşti cea mai minunată femeie din lume, care e cea pe care o poţi iubi, semnul este, trebuie să fie, că nici pulpele, nici ‘balcoanele’ nu se mai văd, de parcă hormonii sexului şi-ai agresivităţii s-ar retrage din creierul tău tumefiat şi l-ar lăsa…

„Scrisori de dragoste” de Joshua Knelman: Ce s-a întâmplat cu scrisorile de dragoste? Şi-a pierdut oare cuvântul scris farmecul în era noastră digitală? În această foarte inspirată şi unică colecţie de scrisori de dragoste, editorii Joshua Knelman şi Rosalind Porter le-au cerut celor mai faimoşi scriitori din lume, patruzeci dintre ei, să exploreze potenţialul şi puterea acestui gen clasic, scrisorile de dragoste. Fiecare scrisoare vă va seduce şi vă va pune în temă cu modul în care arată dragostea în secolul nostru. Ca orice scriitor publicat, autorul scrisorii de dragoste nu poate să mai retragă nimic. Fiecare scrisoare este unică, şi stă mărturie nu doar pentru incredibila diversitate creativă a scriitorilor noştri de vârf din ziua de azi, ci şi pentru cât de sofisticată şi minuţioasă este iubirea, şi fiecare dintre ele – bănuiesc eu – va avea puterea de a vă mişca. Jonathan Lethem a imaginat o scrisoare de dragoste de la Marte către Terra – ea trebuie să se predea necondiționat iubirii lui, nu are cum să reziste: „Te iubesc și sunt mai bun decât tine în orice fel – mai măreț, mai întins, mai ferchezuit, mai strașnic, mai aiurit, mai energic… Recunoște asta și recunoaște-mă pe mine……

Ştiu că ar fi trebuit să postez acest articol mâine, la aniversarea de o lună a blogului funions.ro, dar pentru data de 18 iulie am pregătit o recenzie şi nu ştiam că mă voi întoarce atât de repede de la practica arheologică desfăşurată în oraşul Corabia la cetatea romană Sucidava. Aşadar, în data de 16 iulie, am primit un colet de la o librarie online extrem de cunoscută de la care obişnuiesc să fac foarte des comenzi, în primul rând pentru preţul mic al cărţilor şi în al doilea rând pentru faptul că transportul prin curier este absolut gratuit. De asemenea, seriozitatea şi promptitudinea celor care au grijă ca pasionaţii de cărţi să primească comenzile în cel mai scurt timp şi într-o stare perfectă. Libris este, oficial, primul sponsor al blogului nişat dedicat recenziilor de cărţi,funions.ro şi ţin să le mulţumesc pe această cale pentru faptul că au răspuns afirmativ iniţiativei mele. Sunt blogger de peste doi ani şi jumătate şi o colaborare cu un brand atât de cunoscut este o incredibilă dovadă de susţinere şi respect adresate muncii unui om care a dorit să împărtăşească, cu cei ca el, pasiunea pentru lectură. Aşadar, am primit prin curier două cărţi pe care…