Anul în care te-am întâlnit de Cecelia Ahern
4
10/10
Anul în care te-am întâlnit de Cecelia Ahern
Psihologice , Recenzii , Romantice / 29 ianuarie 2017

„Anul în care te-am întâlnit”  este cel de-al zecelea roman al Ceceliei Ahern  şi câștigător al Irish Book Award for Most Popular Fiction. Am lecturat alte câteva romane ale autoarei, „P.S. Te Iubesc”, „Cadoul” si „Cartea viitorului”, şi fiecare mi se pare unică. Subiectele abordate sunt sensibile pentru orice om datorită faptul că spun poveşti triste cu finaluri mai mult sau mai puţin fericite. Mi se pare, cumva, că există o asemănare fantastică între Cecelia Ahern şi Guillaume Musso din acest punct de vedere. Nici în acest roman Ahern nu se dezice de simbolistică, disecarea spiritului uman, evidenţierea angoaselor şi gândurilor menite să dea lumea oricui peste cap, apatia, introducerea maximelor sau citatelor menite să te ajute în empatizarea cu toate personajele operei, străbătute de tot felul de demoni interiori. „Mă simt altfel. Gândesc prea mult şi mă concentrez asupra unor obiective care înainte nu-mi ocupau deloc mintea.” Simbolistica pregnantă a romanului de faţă, este asemănarea protagonistei cu o grădină, asemănare evidenţiată pe tot parcursul romanului. Trecerea prin toate cele patru anotimpuri ale grădinii este, de asemenea, marcată prin părţi bine delimitate şi numite ca atare: Iarna – „Perioadă de inactivitate şi degradare.” Primăvara – „Abilitate de a reveni la forma iniţială după…

Central Park de Guillaume Musso
4
10/10
Central Park de Guillaume Musso
Polițiste , Psihologice , Recenzii / 25 ianuarie 2017

„Central Park” de Guillaume Musso este ultimul roman scris de autor. Ca de fiecare dată, Musso abordează un subiect sensibil şi construieşte în jurul său o poveste emoţionantă despre supravieţuire, viaţă, determinare şi susţinere. Romanul este un thriller psihologic având o temă şi o scriitură nealterate, bine proporţionate şi desfăşurări pe două planuri ce ne sunt evidenţiate, treptat, spre finalul romanului. Personajele principale ale romanului sunt Alice, poliţistă la Paris şi Gabriel, cântăreţ de jazz, aparent. Amândoi reprezintă personaje complexe şi incredibil de interesant de urmărit. Şi dacă mi se părea, iniţial, ca Alice este cheia romanului, cu cât îl studiam mai mult pe Gabriel cu atât mai tare mi se părea un personaj mai fascinant, inteligent şi extrem de agil. De la boli cumplite, la accidente tragice, crimă, mister, cercetare, o sarcină pierdută şi două familii destrămate, Musso reuşeşte să evidenţieze probleme extrem de emoţionante şi delicate şi să le transforme în poveşti cu adevărat captivante menite să îl facă pe cititor să conştientizeze poziţia sa, dar reuşeşte să îi deschidă ochii şi spre viaţa reală, spre propria viaţă şi spre viaţa celor apropiaţi lui. „Constat doar că ești înconjurată de oameni care te manipulează și te pun în…

Magia lucrurilor simple
2
10/10
Magia lucrurilor simple de Estelle Laure
Psihologice , Recenzii / 4 decembrie 2016

„Magia lucrurilor simple” de Estelle Laure se afla pe lista de cărţi pe care îmi doream să le citesc, de ceva timp. Aşa că în momentul în care am primit-o cadou, a trebuit să o citesc. Şi nu am putut-o lăsa din mână pe parcursul unei nopţi. Pur şi simplu este acel gen de lectură în care vrei să fii alături de protagonista poveştii până la final. Te alături autorului în grijă faţă de personaj şi îi călăuzeşti, cumva, paşii până la finalul poveştii. „E uşor să pleci, îmi spun în gând. E mai uşor decât să rămâi” Lucille este sora mai mare şi responsabilă a lui Wren. După ce mama le părăseşte şi tatăl se internează într-un spital de boli mintale, cele două sunt pe cont propriu. Cumva m-am identificat cu protagonista prin prisma grijii sale faţă de sora să mai mică. Ea încearcă, din răsputeri, să nu neglijeze şcoală dar în acelaşi timp lucrează pentru a-şi plăti facturile şi să aibă grijă de sora să mai mică. Încearcă să păstreze aparenţa familiei, încă, unite pentru că vecinii să nu sesizeze autorităţile competente. „Am uitat. Am uitat că muzică îţi ia povara vieţii de pe umeri, stăvilindu-ţi gândurile şi…

Crede-mă, te mint!
0
9.6/10
Crede-mă, te mint! de Mary Elizabeth
Polițiste , Psihologice , Recenzii / 21 noiembrie 2016

„Crede-mă, te mint!” de Mary Elizabeth face parte din categoria cărţi de aventură. Este acel gen de carte care poate stârni interesul şi imaginaţia adolescenţilor pentru mistere, aventuri poliţiste sau cu tentă criminalista. Acţiunea presupune o vânătoare de indicii a protagonistei, Julep Dupree, în încercarea de a-şi găsi tatăl. De la tatăl său, Julep a învăţat tot ce ştie. Majoritatea învăţăturilor pe care acesta le-a asimilat sunt menite să o propulseze printre oameni înstăriţi şi cu care protagonista intra în contact în cadrul colegiului la care studiază. Aceasta are un simţ dezvoltat atât al raţionalului, manipulării cât şi o abilitate incredibilă de a se descurca în situaţii limită. Până la un punct, însă. „Dacă te gândeşti, e amuzant şi îngrozitor în acelaşi timp. Nu mă pricep să aleg oamenii în care să am încredere.” Mi s-a părut, la început, că acest personaj este construit cu substrat, particular, cu grijă şi astfel încât micile sale trucuri şi minciuni să poată fi trecute cu vederea. De fapt în disperare de cauză, pentru că pun pierderea atât de cunoscutului raţionament pe seama disperării, ajunge să aibă încredere în oameni despre care nu ştie nimic. Se lasă dusă cu vorba şi se grupează într-o…

P.S. Te mai iubesc si-acum - Jenny Han
3
9.6/10
P.S. Te mai iubesc si-acum de Jenny Han
Recenzii , Romantice / 12 septembrie 2016

Jenny Han, autoarea cărții Tuturor băietilor pe care i-am iubit lucrează la cel de-al treilea volum al acestei serii. Până că acesta să fie lansat, am citit volumul doi al seriei, P.S. Te mai iubesc și-acum. Acesta continuă povestea Lara Jean, exact din locul în care fusese lăsată, ceea ce m-a bucurat extrem de mult. Cartea urmărește, în continuare, povestea de dragoste dintre Lara Jean și Peter. Ceea ce la început fusese doar o joacă, o șaradă, se transformă într-o relație,  în adevaratul sens al cuvântului. Din păcate, trecutul încă îl bântuie pe Peter și lucrează, continuu, la distrugerea relației nou creată. În viața Larei Jean apare un alt băiat din trecut și un răspuns, surprinzător, la scrisoarea ei. Prima sa corespondență scrisă, primul răspuns scris pe care îl primește. „Indrăgosteşte-te, dacă vrei, dar protejează-ți inimă. Astfel de lucruri par să fie pentru totdeauna, dar nu-i așa. Dragostea se duce sau uneori oamenii o iau pe alte căi, fără să vrea. Nimic nu e sigur.”  E remarcabil faptul că, deși se maturizează în materie de relații, naivitatea sa și ușurința cu care poate fi rănită încă îi afectează viața și alegerile. Se află într-o continuă luptă în încercarea de a…

3
9.2/10
Tuturor băieţilor pe care i-am iubit de Jenny Han
Recenzii , Romantice / 6 septembrie 2016

Când eşti obligat, moral, de un fel de lege nescrisă a familiei să îţi protejez sora mai mică şi să-i readuci bucuria de a trăi, tatălui tău, eşti destul de „paralel” cu viaţa normală. Lara Jean este acel gen de om. Fiica mijlocie a unui tată rămas văduv şi obligat să crească cele trei fiice ale sale, Lara Jean a pierdut părţi importante din ceea ce înseamnă viaţa unei adolescente. Prinsă de responsabilităţile faţă de familie şi mutarea peste ocean a surorii mai mari, reprezintă un alt punct de cotitură, fantastic, în viaţa protagonistei. Abandonată de mama, decedata destul de timpuriu, şi apoi de sora mai mare, plecată la studii în Scoţia, Lara Jean reprezintă copilul naiv, care se agaţă de orice urmă de afecţiune, pe care o transformă în iubire, doar pentru a nu fi, din nou, abandonată şi jinduieşte la o relaţie, în adevăratul sens al cuvântului, neştiind nimic despre ce presupune o relaţie şi închizându-se tot mai mult în sine. „Ştii cum e să-ți placă de cineva de nu mai poți şi să ştii că nu va simți niciodată la fel? Probabil că nu. Oamenii ca tine nu trebuie să treacă prin situații de genul ăsta.” Lara…

Femeia în faţa oglinzii
0
9.2/10
Femeia în faţa oglinzii de Eric-Emmanuel Schmitt
Psihologice , Recenzii / 3 iunie 2016

„Femeia în faţa oglinzii” de Eric-Emmanuel Schmitt, este ultima carte lansată de autor în România, chiar în cadrul târgului de carte Gaudeamus din toamnă anului 2015. Acest detaliu, pe care l-am aflat ulterior lecturării volumului, îmi răspunde la câteva întrebări privind stilul scrierii şi modificările care au intervenit în acesta, având în vedere că am lecturat şi alte cărţi de acest autor. Eric – Emmanuel Schmitt prezintă trei femei și trei epoci: Ana trăiește la Bruges în timpul Renașterii, Hanna, în Viena imperială de la începutul secolului XX, iar Anny în Hollywoodul actual. Toate trei se simt profund diferite de contemporanii lor. Și dacă ele reprezintă una și aceeași femeie? Autorul pune, de la începutul scrierii în discuţie cu cititorul posibilitatea existenţei reîncărcării. De asemenea, Dumnezeu este amintit sub formă de simţire, conştiinţa şi capacitatea de a distinge binele de rău, ceea ce îl face mai puţin responsabil de viaţa fiecăruia dintre noi, oferindu-ne liberul arbitru. De asemenea, personajele sale sunt simple, gândind după modelul creşterii şi nu al educaţiei primite, dar debordând de raţiuni sănătoase, chiar dacă alegerile pe care le fac sunt considerate în contradicţie cu ceea ce promovează societăţile în care se dezvolta cele trei personaje principale…