„Anul în care te-am întâlnit”  este cel de-al zecelea roman al Ceceliei Ahern  şi câștigător al Irish Book Award for Most Popular Fiction. Am lecturat alte câteva romane ale autoarei, „P.S. Te Iubesc”, „Cadoul” si „Cartea viitorului”, şi fiecare mi se pare unică. Subiectele abordate sunt sensibile pentru orice om datorită faptul că spun poveşti triste cu finaluri mai mult sau mai puţin fericite. Mi se pare, cumva, că există o asemănare fantastică între Cecelia Ahern şi Guillaume Musso din acest punct de vedere. Nici în acest roman Ahern nu se dezice de simbolistică, disecarea spiritului uman, evidenţierea angoaselor şi gândurilor menite să dea lumea oricui peste cap, apatia, introducerea maximelor sau citatelor menite să te ajute în empatizarea cu toate personajele operei, străbătute de tot felul de demoni interiori. „Mă simt altfel. Gândesc prea mult şi mă concentrez asupra unor obiective care înainte nu-mi ocupau deloc mintea.” Simbolistica pregnantă a romanului de faţă, este asemănarea protagonistei cu o grădină, asemănare evidenţiată pe tot parcursul romanului. Trecerea prin toate cele patru anotimpuri ale grădinii este, de asemenea, marcată prin părţi bine delimitate şi numite ca atare: Iarna – „Perioadă de inactivitate şi degradare.” Primăvara – „Abilitate de a reveni la forma iniţială după…

„Central Park” de Guillaume Musso este ultimul roman scris de autor. Ca de fiecare dată, Musso abordează un subiect sensibil şi construieşte în jurul său o poveste emoţionantă despre supravieţuire, viaţă, determinare şi susţinere. Romanul este un thriller psihologic având o temă şi o scriitură nealterate, bine proporţionate şi desfăşurări pe două planuri ce ne sunt evidenţiate, treptat, spre finalul romanului. Personajele principale ale romanului sunt Alice, poliţistă la Paris şi Gabriel, cântăreţ de jazz, aparent. Amândoi reprezintă personaje complexe şi incredibil de interesant de urmărit. Şi dacă mi se părea, iniţial, ca Alice este cheia romanului, cu cât îl studiam mai mult pe Gabriel cu atât mai tare mi se părea un personaj mai fascinant, inteligent şi extrem de agil. De la boli cumplite, la accidente tragice, crimă, mister, cercetare, o sarcină pierdută şi două familii destrămate, Musso reuşeşte să evidenţieze probleme extrem de emoţionante şi delicate şi să le transforme în poveşti cu adevărat captivante menite să îl facă pe cititor să conştientizeze poziţia sa, dar reuşeşte să îi deschidă ochii şi spre viaţa reală, spre propria viaţă şi spre viaţa celor apropiaţi lui. „Constat doar că ești înconjurată de oameni care te manipulează și te pun în…

„O săptămână în decembrie” de Sebastian Faulks face parte din categoria Cărţi romantice. Este genul de carte dedicată oamenilor moderni, prinşi în vârtejul timpului tot mai fugar, al nevoii de afirmare sau, din contră, de a se ascunde. Protagoniştii sunt oameni singuri, fie solitari, fie singuri în doi, ignoraţi într-o familie mare sau singuri într-o sală plină de alţii ca ei. Acţiunea cărţii se petrece în decursul a şapte zile, cele de dinaintea Crăciunului, în Londra lui 2007 având nu mai puţin de 7 personaje teribil de greu de urmărit. Poveştile lor sunt triste, niciun personaj nu reuşeşte să fie fericit şi toate se tem de ceva. Teama de neapartenenţă la societate, teama de sărăcie, teama de a fi uitat de media, teama de singurătate eternă, s.a. ”Nimic din toate astea nu-l interesa pe Tranter. Anii lui de activitate profesională îl învățaseră să treacă direct la paginile de ficțiune, pe care le citea cu ochiul unui manager de fonduri de investiții care scanează prețurile pe piață. Deosebirea era că Tranter nu investise nimic și nu avea nici un favorit; nu voia să vadă o creștere modestă, și cu atât mai puțin una explozivă. Era interesat doar de cronicile proaste. Distrugeri, asta…

„Aventurile lui Arthur Gordon Pym” de E.A. Poe este o carte pe care o aveam, demult, în lista de cărţi pe care mi le doream. În general, cărţile ajung în listă pentru poveste, datorita unui citat sau din curiozitatea manifestată în legătură cu autorul. Acesta fiind singurul roman terminat al lui E. A. Poe, m-am gândit să îi dau o şansă. Desigur, fac parte din grupul de oameni care îl cunosc pe Edgar Allan Poe, celebrul scriitor american, pentru poezia sa intitulată „Corbul” (”The Raven”). Mi-a plăcut încă de când am descoperit-o întâia oară iar atunci când am avut ocazia să citesc romanul său am fost mai mult decât încântată. Romanul lui Poe evocă povestea tânărului Arthur Gordon Pym, un pasionat de navigaţie care are parte de două aventuri fantastice, de-a dreptul, pe mare. Spun două pentru că de două ori se îmbarcă pe nave şi de două ori sfârşeşte ca protagonist în întâmplări de-a dreptul terifiante. Chiar mi se părea o lectură incitantă, deşi nu cunosc termenii specifici navigaţiei, deci mi-am zis să-i dau o şansă. A durat, însă, destul de mult timp să lecturez acest roman însă nu din cauza faptului că ar fi o carte stufoasă. Are, relativ, puţine…

„În noapte” de Haruki Murakami, face parte din categoria colecţia TOP 10+ . Este genul de carte pe care nu o poţi lăsa din mâna până nu o termini. Este uşor de citit şi ajungi să îi îndrăgeşti personajele. Este prima carte pe care o citesc de Murakami şi probabil nu cea mai reprezentativă din opera autorului pentru că are câteva hibe care te lasă cu mai multe întrebări decât răspunsuri. „Frumoasă nu eşti, dacă nici măcar să înveți nu eşti în stare, n-o să se aleagă nimic de tine.” Acţiunea romanului se desfăşoară în oraşul Tokyo, odată cu miezul nopţii şi parcurge tot cuprinsul nopţii, până dimineaţa, când forfota oraşului e data de navetişti. Personajele romanului sunt dintre cele mai diverse şi nu te-ai aştepta că lumile lor să se intersecteze. Nu îţi dai seama, în anumite puncte ale romanului, unde începe fantezia şi unde se sfârşeşte. Realitatea şi fantasticul sunt undeva la graniţa dintre normal şi începutul întrebărilor de tipul „Ce s-a întâmplat adineauri?!”. Nu o poţi lăsa din mână pentru că vrei să îţi ofere răspunsuri, vrei să înţelegi autorul şi încerci, din răsputeri, să crezi că poate mai mult. În special pentru cât de lăudat este autorul,…

„Magia lucrurilor simple” de Estelle Laure se afla pe lista de cărţi pe care îmi doream să le citesc, de ceva timp. Aşa că în momentul în care am primit-o cadou, a trebuit să o citesc. Şi nu am putut-o lăsa din mână pe parcursul unei nopţi. Pur şi simplu este acel gen de lectură în care vrei să fii alături de protagonista poveştii până la final. Te alături autorului în grijă faţă de personaj şi îi călăuzeşti, cumva, paşii până la finalul poveştii. „E uşor să pleci, îmi spun în gând. E mai uşor decât să rămâi” Lucille este sora mai mare şi responsabilă a lui Wren. După ce mama le părăseşte şi tatăl se internează într-un spital de boli mintale, cele două sunt pe cont propriu. Cumva m-am identificat cu protagonista prin prisma grijii sale faţă de sora să mai mică. Ea încearcă, din răsputeri, să nu neglijeze şcoală dar în acelaşi timp lucrează pentru a-şi plăti facturile şi să aibă grijă de sora să mai mică. Încearcă să păstreze aparenţa familiei, încă, unite pentru că vecinii să nu sesizeze autorităţile competente. „Am uitat. Am uitat că muzică îţi ia povara vieţii de pe umeri, stăvilindu-ţi gândurile şi…

„Crede-mă, te mint!” de Mary Elizabeth face parte din categoria cărţi de aventură. Este acel gen de carte care poate stârni interesul şi imaginaţia adolescenţilor pentru mistere, aventuri poliţiste sau cu tentă criminalista. Acţiunea presupune o vânătoare de indicii a protagonistei, Julep Dupree, în încercarea de a-şi găsi tatăl. De la tatăl său, Julep a învăţat tot ce ştie. Majoritatea învăţăturilor pe care acesta le-a asimilat sunt menite să o propulseze printre oameni înstăriţi şi cu care protagonista intra în contact în cadrul colegiului la care studiază. Aceasta are un simţ dezvoltat atât al raţionalului, manipulării cât şi o abilitate incredibilă de a se descurca în situaţii limită. Până la un punct, însă. „Dacă te gândeşti, e amuzant şi îngrozitor în acelaşi timp. Nu mă pricep să aleg oamenii în care să am încredere.” Mi s-a părut, la început, că acest personaj este construit cu substrat, particular, cu grijă şi astfel încât micile sale trucuri şi minciuni să poată fi trecute cu vederea. De fapt în disperare de cauză, pentru că pun pierderea atât de cunoscutului raţionament pe seama disperării, ajunge să aibă încredere în oameni despre care nu ştie nimic. Se lasă dusă cu vorba şi se grupează într-o…

„Adulter” de Paulo Coelho este acel timp de roman pe care te-ai aştepta şi nu te-ai aştepta să îl găseşti la Coelho. Te-ai aştepta pentru că există un roman al lui care se numeşte 11 minute şi în care îşi dovedeşte măiestria în construirea personajelor feminine care te cucereşte, deşi personajul sau este o prostituată. Nu te-ai aştepta pentru că e o lectură slabă cu o poveste slabă, deşi ideea centrală a cărţii este interesantă. În „Adulter”, Coelho are grijă de un alt personaj feminin, Linda, de 31 de ani mama şi soţie cu o situaţie materială bună dar care nu e fericită. Drama care mistuie sufletul protagonistei te macină, te face să îţi pui întrebări şi să cauţi răspunsuri. Se pare, totuşi, ca o viaţă plin de fericire şi posibilitatea de a avea orice îţi doreşti în orice moment pot naşte lupte interioare, aşa cum păţeşte Linda, ajungând să caute o iubire toxică ce îi oferă acea adrenalina necesară pentru a-şi continua viaţa. „Dar e bine să vorbim despre flori toamna. Asta ne dă speranța primăverii.” Linda evoca tipologia femeii dar şi a bărbatului plictisiţi de bunăstarea din sânul familiei şi cad în mrejele unei iluzii a fericirii de o…

În cazul în care nu mai plânsesem, de mult, lecturând o carte, povestea celor doi protagonişti ai romanului, „Eleanor & Park” de Rainbow Rowell, m-au aruncat, efectiv, într-un vârtej ameţitor de stări sufleteşti, sentimente şi dorinţa de a nu termina această carte. De fapt, „am tras” de carte patru zile. Nu pentru că nu era interesantă, nu pentru că ştiam finalul, nu pentru că aveam altele pe cap. Nu voiam să o termin pentru că e cea mai bună carte pe care am citit-o în ultimele luni. Corecţie! A devenit nu cartea mea preferată, ci povestea mea preferată! „Să o țin pe Eleanor de mână era ca și cum aș fi strâns în mână un fluture. Sau o bătaie de inimă. Ceva complet viu.” Cartea îţi rupe inima, apoi o repară, o sfâşie, o coase, o sparge şi o lipeşte la loc. De fapt, a durat atât de mult să fac recenzia cărţii pentru că nici acum nu ştiu ce simt. M-am îndrăgostit, iremediabil, de Park pentru faptul că este un copil atât de bun şi atât de înţelegător încât îţi frânge inima şi vrei, cumva, să îi dai numai lucruri bune doar pentru că e cum e. Eleanor a…

După ce am lecturat „Marina„, de Carlos Ruiz Zafón, mi-a intrat în suflet acest autor. Aşadar, am ajuns să îi caut cărţile şi să aflu mai multe detalii despre el. Cel mai mult m-a cucerit, în fiecare carte, modul în care se foloseşte descrierea, cât să te transpună, efectiv, în poveste. Barcelona, aşa cum spune şi autorul, îşi depăşeşte statutul de simplă scena în care se desfăşoară acţiunea devenind un personaj, într-o continuă schimbare, metamorfoză şi surprinzându-ne constant. Barcelona anului 1957, este o Barcelonă sfâșiată și amenințată de al doilea război mondial, lupte pentru putere, discriminare socială și autoritarism guvernamental. Oraşul este plin de damnaţi, de oameni înfricoşaţi de cumplitul regim fascist al lui Franco. Construcţia personajelor este fantastică, la fel cum sunt evidente şi inteligenta şi modestia acestora. Personalităţile sunt evidenţiate printr-o grijă a autorului absolut neforţată, firul narativ curgând uşor fără să simţi ca Zafón te influenţează cu ceva pe tot parcursul lecturii, oferindu-ţi liberul arbitru de a trage singur concluzii şi de a găsi răspunsuri cu fiecare nouă pagină. Deşi Prizonierul cerului este cel de-al treilea volum din ciclul de romane început cu Umbra vântului şi Jocul îngerului, din seria Cimitirul Cărţilor Uitate, a cărei acţiune se…