În ape adânci de Paula Hawkins este cea de-a două carte a autoarei tradusă în română, după Fata din tren, carte a cărui subiect a fost adaptat în filmul cu același nume. În primul rând vreau să menționez faptul că această a două carte a autoarei mi se pare mult mai bună decât precedenta. Stilul său este mult mai personal, modul în care jonglează cu personajele necesită mult mai multă atenție iar detaliile sunt mult mai greu de găsit decât înainte. „Beckford e un loc ciudat, plin de oameni bizari, cu un trecut de-a dreptul straniu. Chiar prin mijloc e străbătut de un râu, iar asta-i cea mai ciudată chestie din toate: parcă oriîncotro te-ai întoarce, oriîncotro te-ai îndrepta, nu știu cum se face, dar ajungi întotdeauna la râu.” Am ales ca acest roman să se regăsească atât în categoria cărţilor poliţiste cât şi în cea a cărţilor psihologice pentru că din viaţa fiecărui personaj afli detalii absolut cutremurătoare, adevăruri care se doreau îngropate dar şi intrigi care ies la suprafaţă după ani de reprimări şi în moduri brutale, care duc la situaţîi tensionate. Paula Hawkins este cu adevărat un maestru păpușar care, deși destul de atentă cu personajele sale, reușește…

Viața e ușoară, nu îți face griji de Agnes Martin Lugand este cea de-a doua carte scrisă de autoare dupa Oamenii fericiți citesc și beau cafea şi continuă povestea de viaţă a Dianei după întoarcerea din Irlanda şi restabilirea în Franţa. Titlul, ca să încep cu începutul, mi se pare, din nou, ales doar pentru a atrage atenţia asupra poveştii, sau este folosit cu tentă ironică, din ceea ce am putut desluşi pentru că Diana este oricum numai o persoană cu o viaţă uşoară sau nespus de fericită. Mai degrabă este o luptătoare, o persoană care încearcă să se salveze continuu şi să trăiască chiar şi înconjurată de fantomele trecutului. Mi se pare incredibil, însă, modul în care familia şi prietenia sunt evidenţiate în această a doua carte. În primul rând, vedem relaţia disfuncţională dintre Diana şi familia sa, cu care nu se înţelege şi de sub a căror autoritate încearcă să scape. Pe de altă parte vedem apropierea sa şi modul în care relaţionează cu familia de oameni simpli din Irlanda care a găzduit-o timp de un an. Vedem modul de abordare a personajelor, modul în care apar sau nu menajamente, modul în care unii se implica pentru a salva o…

Oamenii fericiți citesc și beau cafea de Agnes Martin Lugand este prima carte a autoarei pe care am lecturat-o. La prima vedere, titlul este menit să îţi capteze atenţia şi, zic eu, reuşeşte. Cartea este subţirică şi urmăreşte povestea Dianei care se vede pusă în faţa unei realităţi crude atunci când îşi pierde fiica şi soţul. Având la bază un subiect atât de tragic, mă aşteptam că psihologia protagonistei să fie mai bine conturata, mai bine definitivată şi mai bine pusă în context, având în vedere că subiectul poate fi abordat în extrem de multe moduri. Dar nu am plâns şi nici nu am putut fi de acord cu protagonista de prea multe ori. „Ritualul meu putea să înceapă. M-am dat cu parfumul lui Colin, primul strat de protecţie. Am încheiat nasturii cămăşii lui, al doilea strat. Am îmbrăcat hanoracul lui, al treilea strat. Mi-am strâns părul umed ca să-i păstrez aroma de căpşune, al patrulea strat.” Titlul nu mi se pare cel mai bun, în principal pentru faptul că acţiunea se petrece, cu preponderenta în Irlanda iar cafeneaua ce dă numele cărţii se afla în mijlocul Parisului. În Irlanda, trimisă acolo mai mult forţată decât din propria voinţă de…

„Întâlnire cu Viața” de Cecelia Ahern este cea de-a şasea cartea a acestei autoare pe care o lecturez cu interes şi curiozitate. Subiectele abordate în această carte nu sunt superficiale ci extrem de sensibile şi aduc în prim plan probleme destul de importante pentru societatea actuală. Acesta carte spune povestea de viaţă a unei tinere crescute într-o familie strictă în care sensibilitatea sau greşelile nu sunt permise. De asemenea, tot familia acesteia se ghidează extrem de mult pe ideea de ce vor zice oamenii din jurul lor şi mai puţin pe importanta susţinerii propriilor copii. Lucy Silchester este o femeie în toată firea, măcinată de dorinţa de a păstra aparenţele unei vieţi perfecte, atât în faţa propriei familii cât şi în faţa prietenilor săi. Din dorinţa de a nu supăra pe nimeni sau de a nu dezamăgi, lucru care îi conduce judecată, alegerile şi modul în care abordează problemele, ajunge să dezamăgească, să se închidă în sine şi să nască îngrijorare. „Familia mea aparținea unui cult religios foarte sever, numit Biserica Etichetei Sociale. Patronul Bisericii lor era Lumea. Adică toate gesturile făcute şi toate cuvintele spuse porneau de la întrebarea ” Ce-o să zică Lumea?”. Oricât de tare încearcă să nu trezească…

„Cum să te îndrăgosteşti” de Cecelia Ahern este cea de-a cincea cartea a acestei autoare pe care o devorez cu sufletul la gură. Subiectele abordate în această carte sunt, de asemenea, extrem de sensibile aşa cum Cecelia ne-a obişnuit deja. Acesta spune poveşti de viaţă cutremurătoare cu finaluri mai mult sau mai puţin fericite. Posibil controversate, subiectele acestei cărţi nu au cum să te lase impasibil. „Aşa că lasă-mă şi pe mine să fiu drăguț cu tine, fiindcă, deşi treci prin momente grele, n-am văzut pe nimeni să îţi sară în ajutor. Nimeni nu încearcă s-o repare pe Micuţa Repară-Tot.” Nici în acest roman Ahern nu se dezice de simbolistică, disecarea spiritului uman, evidenţierea angoaselor şi gândurilor menite să dea lumea oricui peste cap, apatia, introducerea maximelor sau citatelor menite să te ajute în empatizarea cu toate personajele operei, străbătute de tot felul de demoni interiori. Prin subiecte precum nefericirea în cuplu, focusarea pe nevoile altora şi ignorarea propriilor nevoi, divorţul sau suicidul, romanul te macină, te face să îţi pun întrebări şi să empatizezi cu personajele, sau să le scuturi bine ca să îşi revină în simţiri. „Se întâmplă uneori să ştii un lucru, chiar dacă de fapt nu-l ştii.”…

„Umbra vântului” de Carlos Ruiz Zafón este primul volum din ciclul de trei romane al seriei Cimitirul Cărţilor Uitate, urmat de Jocul îngerului şi „Prizonierul cerului„, ale căror acţiuni se petrec în centrul vechi al Barcelonei. Cărţile pot fi citite şi individual, fără a pierde esenţialul. Istoria, însă, este prezentă în fiecare ungher al cărţii, aşa cum am observat şi în „Marina”. Întorsăturile de situaţie şi schimbările care se produc în mentalitatea personajelor denotă o grijă a autorului faţă de fiecare personaj, în special faţă de oraşul în care se desfăşoară acţiunea. „Până în momentul acela, nu înţelesesem că era vorba de o poveste despre oameni singuri, despre absenţe şi înfrângere şi că, tocmai de aceea, mă refugiasem în ea până când o confundasem cu propria mea viaţă, asemenea cuiva care vrea să evadeze prin intermediul paginilor unui roman fiindcă cei pe care are nevoie să-i iubească sunt numai nişte umbre ce trăiesc în sufletul unui străin.” Aceasta este cea de-a treia carte a autorului pe care o lecturez. Acest thriller gotic este de-a dreptul fascinant, personajele fiind extrem de minuţios conturate, psihologia lor fiind într-o continuă modificare, profundă şi plină de însemnătate. Desigur evidente sunt inteligenţa şi modestia acestora evidenţiate printr-o grijă…

Milk and Honey de Rupi Kaur este o colecţie impresionantă de poezie, împărţită în patru capitole distincte. Acestea poartă denumiri cu un puternic impact emoţional şi este extrem de uşor de distins ceea ce urmează să citeşti. Eşti cucerit, iremediabil, de ceea ce ţi se aşterne spre lecturare. The hurting The loving The breaking The healing Cartea nu este, încă, tradusă în România iar eu am avut bucuria de a o citi în format electronic, achiziţionată de pe Amazon şi lecturată pe Kindle-ul care mi-a permis să îmi iau o multitudine de cărţi cu mine în Londra. Deşi nu este tradusă, fiind o carte de poezii, este extrem de uşor de citit. Te doboară, te îmbrăţişează, te aruncă la pământ şi te vindecă. Este un carusel de sentimente absolut ameţitor şi te ajută să treci printr-o multitudine de stări şi emoţii care mai de care mai copleşitoare. Se citeşte extrem de uşor, a captivat publicul încă de la apariţie şi continuă să devină îndrăgită de oameni din toate colţurile lumii. Sunt sigură că va fi tradusă şi în română, pentru că este solicitată destul de mult, dar mi-e teamă, într-un fel, de posibilitatea de a-şi pierde nuanţele şi de a deveni o…

„Poate astăzi nu omor pe nimeni” de Randa Ghazy este o carte scurtă şi extrem de amuzantă pe care o poţi lectura într-o zi. Titlul, de altfel, sugestiv dar şi coperta extrem de interesant aleasă m-au intrigat. Aşadar am decis să îi dau o şansă. Şi nu am de ce să regret. „Vei deveni cineva într-o zi… cred că mereu am crezut că e ceva special în mine. Şi sunt specială pentru că ştiu că sunt nimeni. Nimeni în mijlocul acestui ocean de alţi mici nimeni care cred, toţi, că sunt cineva.” Cartea o are în prim plan pe Jasmine, o tânără musulmană de 23 de ani care trăiește în Milano. În ciuda religiei, este genul de tânără musulmană atipică. Născută şi crescută într-o ţară capitalistă, mentalitatea şi comportamentul acesteia au fost influenţate de mediul în care a crescut şi de oamenii cu care a intrat în contact de-a lungul vieţii. Este genul de tânără rebelă. Respectă regulile impuse de religia sa dar nu le pune în aplicare în propria viaţă. Astfel ajunge să se revolte deoarece prietena sa cea mai bună se supune unei căsătorii aranjate. În acest punct Jasmine se simte trădată şi devine mult mai înverşunată în privinţa…

„Așa ceva nu ți s-ar putea întâmpla niciodată” de John McGregor este o carte ce cuprinde 30 de povestiri greu de crezut. Fiecare poveste începe abrupt, cu detalii de rău augur ale căror urmări te pun pe gânduri şi nu se încheie cu nimic bun. Sunt exact genul acela de poveşti care li se întâmplă altora, în presă ori la TV, dar niciodată oamenilor normali. Autorul ia personaje banale, cu nume sau fără nume, cărora li se întâmplă lucruri greu de crezut. Poveştile sunt de-a dreptul stranii şi nu ştii dacă au vreo urmă de adevăr. Un cuplu adăposteşte o femeie ciudată (bolnavă sau nu) care scoate a iveală toate problemele proprietarilor casei, unui om îi este teamă să mănânce ouă pentru ca poate ucide un pui, o fată caută haina pierdută a tatălui său, un om îşi construieşte o colibă la înălţimi ameţitoare şi un tânăr ucide un om într-un accident de maşină. Uneori poveştile nu au început sau sfârşit. Pornesc abrupt în mijlocul evenimentelor şi nu au o finalitate. Aici îmi amintesc de personajul deasupra căruia o sabie a lui Damocles spânzură ameninţător. „Disperaţii sunt cei care vin cu cele mai bune poveşti, obişnuia el să spună.” Evenimentele sunt…

„Însemnări din subterană” de F.M. Dostoievski prezintă povestea unui antierou în lupta, acerbă împotriva alienării, faţă de ceilalţi şi faţă de sine. Sau tocmai pentru acceptarea acestei dedublări a individului modern care se transformă în paradoxul dintre omul sociabil şi cel antisocial. Şi este extrem de uşor să empatizezi cu personajul acestei nuvele iar lectura este plăcută, aducându-l pe cititor mai aproape de personajul care se frământă, se ceartă cu sine şi cu societatea, incapabil să se identifice cu aceasta sau să îşi găsească locul. „Şi când iubeşti poţi trăi fără fericire. Şi la necaz viaţă-i frumoasă, e bine să trăieşti pe lumea asta, oricum ţi-ar fi viaţa.” Această subterană din care ni se relatează, reprezintă nu zona degradată a unui oraş. Nu este vorba despre ceea ce se clădeşte peste ruinele uşor de înghiţit ale zonei limitrofe. Străfundurile conştiinţei, acel mediu în care cei mai mulţi se tem să pătrundă sunt baza de la care pornesc toate nemulţumirile eroului cărţii. Această zonă, construită cu o sinceritate brută, tranşantă şi uneori ironică este ceea ce s-a consolidat ca urmare a unei vieţi pline, a unor experienţe diverse şi a incapacităţii de a fi mulţumit cu acea condiţie ştearsă impusă de societatea…