„Nu mi-e frica!„ de Paula Săcui este prima carte a jurnalistei şi a fost scrisă în paisprezece zile şi paisprezece nopţi. La prima vedere, cartea pare interesantă. Cel puţin titlul sonor, coperta şi autoarea, persoană publică, îţi stârnesc curiozitatea. Ca să fiu sinceră, aceste trei elemente mi-au stârnit, mie, curiozitatea. Ca o idee generală iniţială, în momentul în care am terminat de lecturat cartea, am realizat că există un punct comun în cărţile autorilor romani. Nu ştiu dacă toţi autorii romani urmăresc acest patern dar cărţile celor pe care i-am citit până în prezent o fac. Limbajul extrem de lipsit de pudism, numirea organelor genitale, masculine şi feminine cât şi injuriile se găsesc pagină cu pagină. Nu ştiu de ce sunt atât de necesare aceste elemente, totuşi. Nu mă înţelegeţi greşit, aş fi o ipocrită să mă declar suferindă de pudibonderie dar, la un moment dat, atât băgat şi scos de organe devine obositor de urmărit. „În realitate, ar fi mers cu el pâna la capatul lumii, ?i nu doar imaginar, ca pâna atunci. Pacat ca n-a apucat sa-i spuna. Vântul batea cu tupeu. I-a stricat parul ?i i-a amestecat gândurile.” Cartea dă senzaţia unui jurnal al femeii moderne; prinsă…