În ape adânci de Paula Hawkins este cea de-a două carte a autoarei tradusă în română, după Fata din tren, carte a cărui subiect a fost adaptat în filmul cu același nume. În primul rând vreau să menționez faptul că această a două carte a autoarei mi se pare mult mai bună decât precedenta. Stilul său este mult mai personal, modul în care jonglează cu personajele necesită mult mai multă atenție iar detaliile sunt mult mai greu de găsit decât înainte. „Beckford e un loc ciudat, plin de oameni bizari, cu un trecut de-a dreptul straniu. Chiar prin mijloc e străbătut de un râu, iar asta-i cea mai ciudată chestie din toate: parcă oriîncotro te-ai întoarce, oriîncotro te-ai îndrepta, nu știu cum se face, dar ajungi întotdeauna la râu.” Am ales ca acest roman să se regăsească atât în categoria cărţilor poliţiste cât şi în cea a cărţilor psihologice pentru că din viaţa fiecărui personaj afli detalii absolut cutremurătoare, adevăruri care se doreau îngropate dar şi intrigi care ies la suprafaţă după ani de reprimări şi în moduri brutale, care duc la situaţîi tensionate. Paula Hawkins este cu adevărat un maestru păpușar care, deși destul de atentă cu personajele sale, reușește…

În primul rând, aş dori să mulţumesc Libris, librarie online, pentru oportunitatea de a citi două cărţi fantastice. Prima dintre cele două fiind „Fata din tren” care m-a uimit şi m-a ţinut în suspans destul de mult timp. Această carte mi-a atras atenţia în timp ce urmăream bloggerii străini şi m-a intrigat faptul că, marea majoritate, o asemănau cu „Fata dispărută” de Gillian Flynn. Am văzut filmul „Fata disparută” şi mi s-a părut fantastic. Urmează să comand şi cartea pentru că sunt sigură că se va ridica la nivelul aşteptărilor mele. Rachel merge în fiecare dimineaţă cu acelaşi tren. Ştie că va aştepta la acelaşi semnal defect, timp în care va urmări ritualul de dimineaţă al unui cuplu ce locuieşte într-o casă de lângă calea ferată. I-a botezat „Jess şi Jason“ şi viaţa lor i se pare perfectă, până când într-o zi vede ceva ce o şochează. Totul se schimbă şi Rachel are şansa de fi parte din vieţile pe care le-a observat doar de pe margine. „Asta n-ar trebui să conteze, dar contează: ruşinea pe care o simţi în privinţa unui incident e direct proporţională nu doar cu gravitatea situaţiei, ci şi cu numărul celor care au fost martori la ce mi s-a întâmplat.”…