Oamenii fericiți citesc și beau cafea de Agnes Martin Lugand este prima carte a autoarei pe care am lecturat-o. La prima vedere, titlul este menit să îţi capteze atenţia şi, zic eu, reuşeşte. Cartea este subţirică şi urmăreşte povestea Dianei care se vede pusă în faţa unei realităţi crude atunci când îşi pierde fiica şi soţul. Având la bază un subiect atât de tragic, mă aşteptam că psihologia protagonistei să fie mai bine conturata, mai bine definitivată şi mai bine pusă în context, având în vedere că subiectul poate fi abordat în extrem de multe moduri. Dar nu am plâns şi nici nu am putut fi de acord cu protagonista de prea multe ori. „Ritualul meu putea să înceapă. M-am dat cu parfumul lui Colin, primul strat de protecţie. Am încheiat nasturii cămăşii lui, al doilea strat. Am îmbrăcat hanoracul lui, al treilea strat. Mi-am strâns părul umed ca să-i păstrez aroma de căpşune, al patrulea strat.” Titlul nu mi se pare cel mai bun, în principal pentru faptul că acţiunea se petrece, cu preponderenta în Irlanda iar cafeneaua ce dă numele cărţii se afla în mijlocul Parisului. În Irlanda, trimisă acolo mai mult forţată decât din propria voinţă de…