După o absenţă, mai mult sau mai puţin motivată, în care am putut citi mai mult am decis să revin în prima zi de iarnă cu o recenzie a unei cărţi în ton cu perioada. „O zi de decembrie” de Josie Silver a fost prima carte, după o perioadă îndelungată, pe care am citit-o în engleză. Mi s-a părut că voi savura mai mult povestea, care se petrece în Londra, citind-o în limba în care a fost scrisă în oraşul în care se petrece acţiunea. “You tread lightly through life, but you leave deep footprints that are hard for other people to fill.” Este imposibil să nu realizezi, încă de la primele pagini, că autoarea, Josie Silver, pune accent pe inocența credinţei în dragostea la prima vedere şi toată povestea este construită în jurul acestui concept, pe care eu îl consider mai mult publicitar, întâlnit în cărţi şi filme. Dar mai mult decât atât, autoarea pune în evidenţă diferenţele dintre oameni, străinii deveniţi prieteni şi prietenii deveniţi străini, diferenţele dintre caracterele umane, căile pe care alegem să mergem şi care ne apropie sau ne înstrăinează, ce punem mai presus de ce sau pe cine, unde vrem să se încheie călătoriile…