„România puzzle. Ilustrate din rezervația de cleptozauri” de Mihai Firică este o carte incitantă, care se citește cu plăcere și interes de la un capăt la altul, provocând cu certitudine reacții. De aderență sau, presupun, de respingere, dar obligând la gândire pe cont propriu. O carte care demonstrează fără echivoc formarea unei noi elite intelectuale românești, căreia îi pasă de România.” Cartea a fost lansată în cadrul târgului de carte Gaudeamus, la Craiova, loc pe data de 25 februarie. A fost o lansare cu adevărat reuşită, întrunind nume importante, informaţii preţioase, o interpretare teatrală de excepţie şi caricaturi. Am primit autograful autorului şi o caricatură adorabilă, semn că această carte interesează oameni de cultură, oameni din domenii variate şi ca autorul este un domn respectabil al oraşului Craiova. De fapt, ştiindu-l pe Mihai Firică, mi-a părut întotdeauna omul acela modest, conştient de capacităţile şi cunoştinţele sale, dar nevrând să facă mare vâlvă şi păstrându-şi omenia. Autorul reunește în acest volum, „România puzzle. Ilustrate din rezervația de cleptozauri”, articole scrise și apărute în reviste, în ultimii ani, fiind preocupat de probleme autohtone şi ridicând un semnal de alarmă oricui are urechi să audă şi ochi să vadă. Tematica aleasă de Mihai…

„Apartamentul„, un roman care poate fi definit ca un thriller psihologic, a apărut la editura Univers. Personajul principal, tânărul Arif renunţă la slujba sa într-o agenţie de publicitate, se desparte de iubita lui şi se mută într-un nou apartament. Este hotărât ca, de acum înainte, să-şi împlinească visul vieţii lui: acela de a deveni compozitor de muzică.  În noul apartament, pe peretele dormitorului există un straniu orificiu din care se aud voci, iar pocnetele din instalaţia de încălzire a imobilului se articulează în ritmuri.  Înstrăinat de prieteni şi de familie, Arif devine tot mai obsedat de cântecele lui, iar simţul realităţii i se deteriorează din ce în ce mai tare. Nu ştiu de când o aveam într-un wishlist, nici măcar motivul pentru care se afla acolo. Sigur am găsit şi lecturat un pasaj, la un moment dat, altfel nu aveam o dorinţă arzătoare, curios de acidă, care să mă trimitea spre acest roman. Era ca un fel de obsesie mută, căreia nu îi dădeam atenţie, dar care îmi scormonea măruntaiele, făcându-mă să vreau, cu toată fiinţa să o achiziţionez. Acum înţeleg de ce. Cartea este surprinzătoare, bolnavă, hipnotizanta. Este un adevărat mindfuck, dacă vrei un termen care să unească într-un…

În primul rând, aş dori să mulţumesc Libris, librărie online, pentru oportunitatea de a citi trei cărţi fantastice. Prima dintre cele trei carti este „Nu mă doare nimic doar lipsesc” de Marius Lăzărescu. Se spune despre autorul Marius Lăzărescu că ar fi un debut întârziat pe nedrept. Este foarte posibil ca acest lucru să fie just pentru că în România este greu să te afirmi ca scriitor ori poet. Nu ştiam nimic despre acest autor şi nici acum nu l-am căutat pe Google, fiindu-mi suficient să-i cunosc munca pentru a-mi da seama că este un om citit, cu demoni interiori, întrebări neterminate şi fără răspuns. Este, totuşi, un om cald care nu te lasă să îl laşi. Nu am putut să las cartea din mâini până nu am terminat-o, poate şi pentru faptul că se citeşte uşor, ca orice altă carte de poezie, diferenţa fiind că este de o complexitate şi profunzime fantastice! Coperta m-a intrigat şi am realizat că iubesc saxofonul şi îmi este dor de concertele de jazz la care participam anul trecut în perioada aceasta. O copertă boemă care naşte întrebări cum ar fi „De ce saxofonul este singur, stingher pe un scaun vechi şi ponosit?”. Oare aşa este văzută muzica…