Dragi prieteni, azi am ales să vorbesc despre lectură, cu precădere, despre lectura ca influenţă pozitivă pentru mine. Am descoperit lectura şi cărţile, încă din copilărie. Mama mea era pasionată de lectură. Este şi acum, însă timpul nu îi mai permite să se desfăteze cu cititul, aşa cum o făcea cândva. Aşadar, cărţile erau şi ele jucarii pentru copilul care eram. Aşadar, am trăit toată viaţa înconjurată de cărţi şi am auzit zeci de poveşti, pentru că ai mei, părinţi şi bunici, au dorit să cresc frumos. Am început prin a asculta povesti la plăci de picap. Le-am ascultat atât de mult şi le-am învăţat atât de bine, încât ajunsesem povestitoarea clasei, în grădiniţă. Mi-a plăcut mereu să spun poveşti şi să-i încânt pe ceilalţi cu gândurile mele. Când am învăţat alfabetul, să citesc şi să scriu, încă mai citeam poveştile din copilărie, pentru a păstra vie acea perioadă a vieţii mele. Apoi, am început să scriu şi mi-am dat seama că nu am o imaginaţie extrem de dezvoltată. Scriam frumos, dar nu aveam multe noţiuni, nu ştiam multe sinonime şi antonime, nu ştiam mulţi termeni şi nu eram familiarizată cu multe cuvinte. Am început să citesc tot ce prindeam…
Love of reading month: Sunt o devoratoare de cărţi, am spus-o şi o voi repeta la nesfârşit. Ideea mea de zi liberă implica o carte bună, o zi ploioasă şi o cană mare de ciocolată caldă sau ceai. Ni se întâmplă uneori să dorim ca, măcar pentru câteva clipe, să dispărem. Ne-ar fi util să ne facem nevăzuţi, să fim singuri noi cu sufletul şi mintea noastră. Ne dorim ca pentru o clipă să ne eliberăm de stresul cotidian, de locul de muncă sau de şcoală, de responsabilităţi şi probleme. Aşa că închidem ochii, simţim cum sufletul ne părăseşte trupul pentru a călători, pentru a căuta un loc sigur în care să viseze. Apoi, brusc, ne revenim în simţiri, ne trezim că din transă şi nu realizăm ce se întâmplă. Durează câteva minute însă într-un final ne dăm seama că realitatea ne trage înapoi, nu ne permite nici o pauză, nici un moment de respiro. Luna aceasta, aşa cum ştim cu toţii, se promovează iubirea prin două sărbători, deja cunoscute, de la care nu ne abatem niciodată, fie că este sărbătoare împrumutată sau autohtonă. În această luna, m-am hotărât să iubesc cărţile, mai mult decât în orice altă lună, de…
De ce citesc? Bună întrebare! Citesc pentru că, în opinia mea, scrisul este cea mai frumoasă îndeletnicire umană şi, de asemenea, cel mai greu blestem. Citesc pentru că mintea umană este capabilă să creeze, prin scris, cele mai frumoase lumi pe care le-am vrea transpuse în realitate. Citesc pentru că ştiu cât de greu vine inspiraţia şi cât de uşor poate fi luată de adierea vântului. Citesc pentru că iubesc să-mi creez, în minte, lumea prezentată în cărţi. Citesc pentru că banii investiţi în cărţi reprezintă cea mai bună investiţie, de aceea nu mai citesc mulţi, pentru că investiţiile cele mai rentabile sunt făcute doar de cei mai buni oameni. Citesc pentru că vocabularul trebuie îmbunătăţit continuu şi pentru că mintea umană este un muşchi care trebuie antrenat constant. Citesc pentru că vreau să învăţ şi vreau să învăţ pentru că asta înseamnă să fii om cu adevărat. Citesc pentru că nu ştiu să îmi omor timpul, ci să-l fructific. Citesc pentru că în cărţi mă regăsesc pe mine şi îi regăsesc pe alţii de care m-am pierdut. Citesc pentru că iubesc scrisul şi înşiruirea cuvintelor pe paginile albe. Pentru că mirosul cărţilor este atât de puternic, încât, inevitabil, îţi…
Am început anul 2015 completând provocarea pe Goodreads cu un număr de 50 de cărţi pe care aş vrea să le citesc în acest an. Mă bucur de faptul că am reuşit, cu tot stresul pricinuit de facultate, şcoala de şoferi şi locul de muncă, să ating un număr de 60 de cărţi lecturate în 2015. Este un număr extrem de mic, dar mă bucur că am ajuns să lecturez cărţi care să mă ajute şi în viaţa de zi cu zi, cât şi în facultate şi să mă disciplinez în ceea ce priveşte acţiunile pe care le deprind înainte, în timpul sau după lecturarea unei cărţi. Cea mai bună dovadă rămâne acest blog care a luat naştere în dată de 18 iunie 2015 şi de care sunt extrem de mândră pentru că era un proiect mai vechi pe care îmi doream să îl realizez. „Iubesc cărțile, apropo, mai mult decât filmele. Filmele îți spun ce să gândești. O carte bună te lasă să-ți alegi singur o parte din gânduri. Filmele îți arată casa roz. O carte bună îți spune că există o casă roz și te lasă să decorezi tu o parte din ea, poate modelul de acoperiș sau să-ți parchezi…