Într-un viitor îndepărtat, în Oraşul Religiilor Dispărute, singura speranţă de a evada din derizoriul cotidian este elegantul Magazin de sinucideri al familiei Tuvache. Aici se găsesc toate cele necesare unei sinucideri stilate, personalizate, teatrale, care să facă cinste sinucigaşului – peşti otrăvitori, decoruri şi costume de harakiri, cocktailul letal al zilei, sărutul morţii. Toţi membrii familiei – care poartă numele unor sinucigaşi celebri – împărtăşesc părerea că viaţa e o mare deziluzie şi că trebuie curmata cât mai repede. Toţi, în afară de mezinul Alan, care este de un optimism incurabil. Treptat, sumbrul Magazin de sinucideri tinde să se transforme într-un colţişor vesel şi luminos. Iar comerţul cu lipsa de speranţă pare să se ducă de râpă. În ciuda comportamentului disfuncţional al personajelor, părând nemiloşi, insensibili, avari şi dizgraţioşi, autorul reuşeşte să le dea forme atât de umane, la un anumit punct, încât nu ai cum să nu îi îndrăgeşti pentru că nu îi poţi urî, nu îi poţi blama şi te poţi pune în pielea lor, în pielea unor oameni care trăiesc într-o lume anormală, aşa cum pare şi comportamentul lor, unde ploile cu acid sunt la ordinea zilei, pe lângă alte calamitaţi care au distrus lumea în universul…