Moromeții (1955 – 1987)

De departe, secolul XX din istoria umanităţii reprezintă perioada căreia m-am dedicat cel mai mult, mărturie stând şi licenţa pe care mi-am ales-o la finalul a trei ani de studiere a istoriei, având ca tema comunismul românesc. Dacă ar trebui să aleg un film romanesc care să îmi fi plăcut şi din care, în opinia mea, reuşim să reţinem extrem de multe aspecte, aş alege, de departe, Moromeții. Filmul alb-negru românesc din 1987, regizat de Stere Gulea după volumul I al romanului Moromeții (1955) al lui Marin Preda. De fapt, mi-au plăcut ambele volume ale lui Marin Preda şi am reţinut extrem de multe detalii, interesante şi captivante, despre satul tradiţional românesc. Unii critici spun că se putea alege orice familie din orice sat romanesc de după primul Război Mondial şi acţiunea ar fi curs la fel. Moromete, însă, este genul de personaj atipic, inteligent nativ, deşi neşlefuit pe care toţi sătenii îl ascultă cu interes şi băgare de seamă. Având, puternic înrădăcinate, valorile şi tradiţiile romaneşti, este de înţeles cum lumea să se năruie odată cu necesitatea vinderii pământului, pe care abia îl primise după sfârşitul războiului, trădarea surorii sale care îi întoarce pe fii împotriva sa, răzvrătirea şi…

Erzsebet Bathory. Contesa sângeroasă de Rebecca Johns
Psihologice , Recenzii / 15 septembrie 2015

În primul rând, aş dori să mulţumesc Libris, librărie online, pentru oportunitatea de a citi două cărţi fantastice. Prima dintre cele două fiind „Marea calatorie a lui Amy & Roger” care m-a uimit şi m-a ţinut în suspans destul de mult timp. Cea de-a doua carte pe care am primit-o, este „Contesa Sangeroasa” de Rebecca Johns care mi-a reamintit de ce iubesc istoria şi cu ajutorul căreia am rememorat cateva evenimente pe care le invatasem in facultate. A fost oare Contesa sângeroasă prima – şi cea mai atroce – femeie ucigaş în serie? În 1611, Erzsebet Bathory, o influenţă contesa maghiară, este întemniţată sub acuzaţia de ucidere a câtorva zeci de servitoare, supuse celor mai cumplite chinuri. Scris la persoana întâi, romanul ne spune povestea contesei, din copilărie şi până la căsătoria aranjată cu Ferenz Nadasdy. Încercând să-şi îndeplinească perfect rolul de mama şi soţie, contesa începe să ridice pretenţii extreme asupra servitoarelor sale, exigente care vor lua o turnură sinistră. O incursiune fascinantă în intimitatea unei femei care, încercând să-şi apere onoarea, se transformă într-un monstru. Pentru că sunt studentă la Istorie, mi-a plăcut întotdeauna să îmi pot închipui cum ar arăta istoria altfel. Probabil din acest motiv am devorat cartea…