„Hoţii de frumuseţe” de Pascal Bruckner: Undeva, la graniţa dintre Franţa şi Elveţia, trei oameni pun la cale un complot împotriva frumuseţii. Să fie la mijloc doar izbucnirea halucinatorie a unei perversiuni sadice? Nici vorbă. Avem de-a face cu o doctrină şi aplicarea ei obstinată: complotiştii văd în frumuseţea inegal distribuită o inechitate ce trebuie eliminată. O viziune de apocalipsă? Mai degrabă un basm filosofic şi totodată scânteietor, thriller ce dozează perfect suspansul, erotismul, teroarea. Pascal Bruckner ştie să planteze violenţa anomaliei şi cruzimea detaliului pervers într-un discurs impecabil, înzestrat cu splendoare şi rigoare logică. „Frumuseţea e un capital care se delapidează în fiecare zi, şi frumoasele sunt nişte suverane aşezate pe un tron ce se clatină.” Am trecut această carte în categoria de cărţi psihologice, în ciuda faptului că romanul are o copertă ce indica potenţialului cititor faptul că în faţa să are un roman erotic. Erotismul din această carte este minim spre inexistent, punându-se accent mai mult pe calitatea şi conturul dat personajelor. Mintea omului poate fi extrem de periculoasă mai ales atunci când aluneca din realitate într-un abis conspiraţionist în care cele trei personaje „negative” se regăsesc, cumva aruncate de generaţiile care vin. Romanul se desfăşoară în două…