Seara trecută, alături de Daniel Botea, am urmărit povestea lui Gaetano Donizetti, Elixirul Dragostei, o piesă din care am înţeles că aparenţele pot fi înşelătoare, o inimă pură nu trebuie aruncată sau rănită şi nu există o reţetă pentru dragoste mai frumoasă decât un zâmbet şi o privire pline de iubire şi gingăşie. Oamenii tind să fie altfel dacă la mijloc este o sumă mare de bani sau o avere dar cel ce te iubeşte, rămâne impasibil la ideea de avere, iubindu-te la fel de tare cu bani sau fără. Am observat, în cadrul poveştii, un praz, ceea ce a cosmetizat interpretarea perfect pentru a o face „autentic românească”. Amuzantă, dramatică uneori şi plină de dragoste, povestea a plăcut întregului auditoriu, la sfârşit fiind aplaudata minute în şir la scena deschisă. Am fost surprinsă, de asemenea, de numărul mare de liceeni care au urmărit spectacolul, apropo de faptul că tinerii nu gusta cultură. Vă înşelaţi! Întâmplător, sau nu, pe data de 10 octombrie, se împlinesc 102 ani de la naşterea lui Giuseppe Verdi, ceea ce a dat o tonalitate mai înaltă festivalului, făcându-l o adevărată rememorare a marilor artişti care şi-au dedicat viaţa muzicii. Faptul că am avut şi subtitrare, a…