Am citit cartea „Dragostea dureaza trei ani” de Frederic Beigbederîn adolescenţă. M-a amuzat şi nu i-am dat mare importanţă. Am recitit volumul anul trecut, după sfârşitul unei relaţii de trei ani jumătate. Începeam să cred că dragostea chiar durează trei ani. Încă mai cred că dragostea durează trei ani. Acea dragoste neîntreţinuta, perioada în care speri că totul va fi bine sau ca omul de lângă tine se va schimba. Acea dragoste durează doar trei ani. „Telefonul, faxul, internetul nu vor întrece niciodată, în frumuseţe romantică, nebunul şi vechiul pericol al legăturii epistolare.” Cartea este una scrisă simplu, direct şi extrem de explicit şi nu prea lasă loc de interpretări. Este povestea unui „boem” înstărit care îşi satisface toate nevoile confesându-se cinic şi uneori vulgar, cititorului. Cu siguranţă cine a citit cartea a înţeles (aşa cum şi scriitorul a făcut-o) ca dragostea durează, nu poate fi mimată. Atât timp cât este împletită cu respectul, sinceritatea şi nu în ultimul rând cu o iubire care îşi are originile în spiritual, iubirea durează. Marc Marronier, un tânăr specialist în marketing de treizeci de ani este părăsit de soția sa după trei ani de căsnicie. Motivul despărțirii este teoria pe care o susține…