Ţările şi naţiunile sunt diferite. Asemănătoare şi diferite. România intra şi ea, fireşte, în acest joc al asemănărilor şi deosebirilor. Nu cumva este totuşi încă mai diferită? Cu alte cuvinte, nu se situează oare mai „excentric“, sub tot felul de aspecte, în raport cu ceea ce ar fi o medie sau o relativă normalitate europeană? Modul extravagant în care s-a desfăşurat psihodrama politică din vara anului 2012 a lăsat impresia că ţara e defectă. Cartea lui Lucian Boia, „De ce este România altfel?„, se vrea a fi o lecţie cu privire la istoria poporului roman din cele mai vechi timpuri pentru a explica problemele cu care România se confruntă în prezent sub incidenţa proverbului „Cei ce nu învaţă istoria, sunt sortiţi să o repete” ducând naţionalismul românesc şi discursul anti-occidental la un alt nivel, mult superior celor ce l-au precedat ca istorici romani. Romanii au pendulat mereu intre Orient si Occident, aflandu-se de-a lungul secolelor la coada unor clasamante realizate de invingatori, fiind, in marea majoritate a timpului, un popor cotropit, stapanit de state mult mai puternic dezvoltate din punct de vedere politic, militar si economic avand la carma oameni cu o tarie de caracter fantastice tinzand a da ascultare…