Cartea a ajuns în mâinile mele printr-un schimb şi mi-a stârnit curiozitatea deoarece îl urmărisem pe Dan Chişu, atât cât îmi permisese mass-media, timpul şi cheful. Cumva, am citit această carte chiar în timp ce lucrăm la licenţa iar subiectele celor două se împleteau firesc, deşi îmi promisesem că nu voi mai citi despre comunism o perioadă mai îndelungată. Ironia fină, modul în care sunt construite personajele şi grijă pe care autorul o are faţă de acestea, sunt plusurile care te fac să treci prin carte cu o viteză halucinantă, dorind să ştii cât mai multe şi să fii trimis prin timp până la România de după sfârşitul secolului XX şi Bucureştiul de după căderea comunismului. Oricum joacă trecut-prezent pe care Chişu o pune la îndemâna cititorului e menită să captiveze, mai mult decât a da lămuriri pentru că acestea pot fi intuitive. Cartea are câte puțin din toate: amintiri, limbaj necenzurat și colorat, o doză moderată de mister ce înconjoară personajele, dar mai ales relații tensionate și acțiuni periculoase. O carte despre fuga din ţară a celor care aveau ocazia să păşească pe un altfel de pământ, un pământ liber dintr-o ţară în care comunismul stăpânea minţile şi vieţile oamenilor….