„Tentaţii” de Corina Ozon nu este primul volum al autoarei pe care îl citesc. Seria „Amanţii” este o serie pe care am început să o lecturez odată cu apariţia, având oportunitatea de a fi unul dintre speakerii evenimentului de lansare de la Craiova. Aşadar, stilul de scriere al Corinei îmi era destul de cunoscut însă a reuşit să mă surprindă, din nou, cu această carte. „Privea oamenii care treceau în toate sensurile, femei şi bărbaţi, care poate nu se vor mai intersecta vreodată. Fiecare clipă are unicitatea ei, dar e greu să realizezi asta într-o viaţă grăbită.” În primul rând, această carte nu este o (alta) poveste de dragoste cu el şi ea fericiţi până la adânci bătrâneţi în care, după câteva greutăţi, protagoniştii se căsătoresc şi trăiesc în pace şi armonie. Cartea este mult mai profundă de atât, dacă ne uităm la poveste în ansamblul său şi nu la fiecare cuvânt în parte. Chiar personajul principal este de o complexitate fantastică ceea ce ne spune multe despre felul în care autoarea înţelege şi diseca sufletul omului şi, mai ales, al femeii. „Sunt femei care ştiu să îşi folosească frumuseţea ca pe o armă, să negocieze cu ea şi să…

După lecturarea cartilor „Zilele amanţilor„ si „Nopţile amanţilor” cărţi care s-a bucurat de un real succes în rândul românilor de toate vârstele, care au lecturat primele volume, Corina Ozon revine cu a treia parte a seriei, „Amanţii 3.0”, continuarea poveştii celor doi amanţi, Mircea şi Câţi, pe care i-am regăsit în primul şi al doilea volum. După un final destul de nesigur, o despărţire şi o posibilă sarcina, „Amanţii 3.0” promite să răspundă la toate întrebările lăsate fără răspuns în volumul precedent. Dacă în volumele anterioare Mircea şi Câţi sunt cei care îşi fac de cap, în acest volum e rândul soţiei înşelate să iasă la suprafaţă şi ne uimeşte cu desele sale ieşiri, dorinţa de a face schimbări dar la fel de nesigură de soţul care pare din ce în ce mai familist, aproape ca o compensaţie faţă de familia pe care, iniţial, o abandonase. Din păcate, Câţi şi Mircea sunt tot mai nefericiţi, nesiguri, singuri şi dragostea pare că nu supravieţuieşte, chiar atât de bine, încercărilor. O carte la fel de uşor de citit, precum volumele precedente, plină de umor de limbaj şi de situaţie şi nu poţi să o laşi din mână până nu ajungi la final…

După lecturarea cartii „Zilele amanţilor„, carte care s-a bucurat de un real succes, în rândul românilor de toate vârstele, care au lecturat cartea „Nopțile amanților„, continuarea poveştii celor doi amanţi, Mircea şi Cati, pe care i-am regăsit în primul volum. Corina revine cu forţe proaspete, cu o vizibilă îmbunătăţire a stilului de scris şi cu acelaşi comic de situaţie, de limbaj şi satiră la adresa personajelor sale, aşa cum ne-a obişnuit. De asemenea, iese în evidenţă grija autoarei faţă de personajele sale şi continuitatea acestora. Romanul se citeşte cu aceeaşi uşurinţă cu care am fost învăţaţi în prima parte a, aparent trilogiei pentru că autoarea lucrează la volumul trei al seriei Amanţii. Spaţierea dintre rânduri, la fel de mare, scrisul lejer pentru cititor şi fiecare pasaj care te îndeamnă să râzi, fără să facă un efort considerabil, face din romanul „Nopţile amanţilor” o carte perfectă pentru zile sau nopţi în care nevoia de evadare este la cote înalte. Faţă de „Zilele amanţilor”, „Nopţile amanţilor” nu este o carte doar pentru amanți, amante și soții înșelate. Este un volum pentru oamenii care au iubit măcar o dată în viață și care au suferit. Este o carte care te pune în ipostazele a trei…

„Zilele amanţilor” de Corina Ozon este o carte care se citeşte extrem de uşor. Scrisul decent pentru lecturare şi spaţierea destul de mare între rânduri, o face uşor de citit şi firul narativ prezentat din mai multe perspective, îi aduce acele detalii fără de care povestea nu se putea continua firesc. Aici, autoarea, reuşeşte să menţină vie atenţia cititorului, nu plictiseşte şi o trece prin toate cele trei puncte de vedere ale personajelor principale pentru a fi obiectiv şi a judeca just fiecare eveniment care se desfăşoară în carte. Mie mi-au trebuit cam 5 ore să o termin, cu pauze de masă, apă şi întreruperile de care ne lovim cu toţii. În primul rând, aş dori să-i mulţumesc lui Daniel Botea pentru că mi-a împrumutat această carte ce m-a captivat, m-a amuzat, m-a făcut să îmi pun întrebări şi mi-a oferit răspunsurile pe care le ştiam deja, dar pe care nu voiam să le accept. De asemenea, aş dori să o felicit pe Corina Ozon pentru dezinvoltură şi realismul cu care a scris acest roman. Dacă sunteţi din Craiova, vreau să vă anunţ faptul că pe data de 7 mai la sediul Casei de Cultură Traian Demetrescu, în salonul medieval,…