După lecturarea cărţilor „P.S. Te iubesc” si „Cadoul”, următoarea pe lista cărţilor autoarei Cecelia Ahern, a fost „Cartea viitorului”. Îmi place modul de scriere a autoarei şi faptul că reuşeşte să îmbine mai multe stiluri într-un singur volum. De asemenea, complexitatea şi modul în care detaliile îţi conturează povestea, te ajută să înţelegi mai bine ceea ce ascunde autoarea între filele cărţii. Îmbină delicios fantezia cu realitatea şi ne menţine vii sufletele, cu fiecare nouă carte. „Când zidul s-a terminat, am cotit şi l-am văzut continuând. Apoi deodată am auzit o femeie fredonând un cântecel, dincolo de zid, şi am avut un şoc. În afară de unchiul meu, Arthur, nu mă aşteptam să dau peste vreo formă de viaţă. Am strâns cartea la piept, ascultând murmurul acela. Era blând, duios, vesel, mult prea degajat pentru a fi vorba de Rosaleen şi prea vesel ca să fie al mamei mele. Părea să fredoneze ca să-i treacă timpul, să se gândească la altceva, era o melodie pe care nu o ştiam sau poate o inventase pe loc. Briza verii aducea cu ea un miros dulce şi cântecul ei. Am închis ochii şi mi-am sprijinit capul de perete,ascultându-l.” Tamara Goodwin a avut mereu…