Caminante de Octavian Paler
Psihologice , Recenzii / 16 decembrie 2015

Pasionată fiind de istorie şi ştiindu-l pe maestrul cuvintelor, Octavian Paler, un pasionat al aceleaşi ştiinţe era imposibil să nu îmi pice în mâini această operă de artă fantastică ce m-a purtat pe tărâmurile magnifice ale Mexicului aşa cum puţini ajung să îl vadă în viaţă.  „În trecutul Mexicului găseşte zeii stranii şi monstruoşi ai aztecilor, poveştile înspăimântătoarelor sacrificii rituale istoria cuceririi incredibile a lui CortEs… Povesteşte legende. Descrie zei înfricoşători şi altare şiroind de sânge. Vede piramide în mijlocul junglei atotputernice. Face asociaţii şi imaginează punţi între civilizaţii. Probabil că acesta este sensul esenţial al întregului parcurs prin Mexic: imboldul de a înţelege o civilizaţie ce nu acceptă grilele de interpretare ale raţionalei Lumi Vechi…” spunea Radu Pavel Gheo despre această carte a lui Paler. Înțelepții hinduși pretind că există patru anotimpuri în viață. Unul pentru a studia și descoperi lumea. Al doilea pentru a întemeia un cămin. Al treilea pentru a reflecta. Și în sfârșit, al patrulea, în care eliberat de inhibiții și de obsesii devii un fel d călător fără bagaje. (p. 223-224) Tind să îi dau dreptate acestuia şi să continui să mă gândesc cât de frumos am vizitat Mexicul fără să îl vizitez de fapt…