„Anna şi sărutul franţuzesc” de Stephanie Perkins este cea de-a doua carte a autoarei, după „Lola și băiatul de treabă din vecini” pe care o lecturez iar stilul lui Perkins rămâne acelaşi, ceea ce în cazul său este un lucru incredibil. Autoarea are un stil aparte, nu găseşti nimic siropos, totul fiind amuzant, plin de viaţă, apropiat de realitate şi cu un fir narativ cursiv în care nu te pierzi. „Singurul cuvânt francez pe care-l cunosc este oui, ceea ce înseamnă da și doar recent am aflat că este scris o-u-i și nu e-e.” Ceea ce păstrează autoarea şi mă cucereşte cu fiecare nouă carte, este grija faţă de personaje, modul în care le crează în situaţii cheie şi le modelează ajutându-le să se descopere, să crească, să devină mai buni şi să descopere lumea cu tot ceea ce înseamnă aceasta. Fiind o carte pentru adolescenţi, poate nu ţi s-ar părea demnă de atenţie dar cartea poate fi citită de oricine şi nu te va lăsa rece. Până la urmă fiecare volum al lui Parkins se dovedeşte a fi un fel de bildungsroman în care personajele trec de la adolescenţii plini de prea multe sentimente, trăiri şi nevoi până la adulţii…